Patronimul Maria, unul dintre cele mai răspândite nume feminine printre creștini, apare în onomastica românească încă din perioada romanizării traco-dacilor. Faptul este dovedit atât de numele sărbătorii de azi – numită Sântămăria Mare (cea „Mică” fiind pe 8 Septembrie) – cât și de felul cum au păstrat numele său românii, atât la nord de Dunăre – Sântămărie, cât și în Balcani – Stămărie (la aromâni).

Însemnătatea sărbătorii – legată fie de Adormirea Maicii Domnului (15 August, celebrată la catolici și la ortodocșii ardeleni), fie de Nașterea Maicii Domnului (8 Septembrie, sărbătorită de ortodocșii de la est și sud de Carpați) se vădește atât din faptul că este consemnată în toponimie – Sântămăria-Orlea (în Ardeal), Sânta Maria – azi Santa Mare (în Moldova), cât și de frecvența mare a numelui, încă din perioada medievală, până azi – când Maria este cel mai răspândit nume de botez. În toponimie, sub influență maghiară – de la Szent Marija – s-a ajuns la forma Simeria, atestată în cazul unui oraș hunedorean și al unui (fost) sat – în forma Szemerija – azi cartier al municipiului Sfântul Gheorghe.