Distribuția spațială a antroponimelor ce evidențiază migrații regionale în spațiul carpato-balcanic

Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu primele recensăminte moderne – efectuate, în Imperiul habsburgic, în 1850 și, în regiunile extracarpatice, în 1859 – autoritățile au colectat date tot mai exacte referitoare la caracteristicile populației, inclusiv cele legate de locul de proveniență, pe baza cărora se pot stabili curenții migratorii, interni sau/și externi. Însă, pentru epocile mai vechi, astfel de înregistrări statistice nu (prea) există. Onomastica, în general și antroponimele, în special, pot suplini o asemenea carență, fie și doar cu caracter orientativ.

Pentru a vedea care sunt (au fost) direcțiile istorice de migrație a elementului românesc, dintr-o regiune în alta a spațiului carpato-balcanic, am selectat doar acele antroponime care evidențiază proveniența strămoșilor purtătorilor numelui dintr-o anumită regiune geografico-istorică. Este vorba de antroponimele Bufean, Oltean, Muntean, Dician, Dobrogean, Moldovean, Basarabean, Cordunean, Bucovinean, Moroșean, Crișean, Ardelean, Bănățean, Ungurean și Băcean.

Regiunile (provinciile) istorico-geografice au fost deja prezentate, cu altă ocazie. Metoda de cartografiere este aceeași ca și în cazul hărților legate de antroponimele cu caracter politico-administrativ (metoda coeficienților de distribuție spațială), coeficienții în cauză fiind calculați în același mod.

 

Antroponimul Bufean totalizează 459 purtători. Acesta se referă la originari din Oltenia, bănățenii fiind cei care i-au numit astfel.

 

Numele Oltean are 8842 de purtători în zona studiată. Sensul numelui este mult mai complex: poate arăta originea din Țara Oltului, dar și din județul Olt, sau, mai rar, din lungul Văii Oltului.

 

Patronimul Muntean numără 24642 de purtători, având ca sens, de cele mai multe ori, pe cel de originar din Muntenia, dar, în nordul Moldovei, poate avea și sensul de originarde la munte.

 

Numele Dician totalizează 155 de purtători și se referă la originari din Dobrogea, fiind numiți așa de la numele cetății Vicina din nordul regiunii.

 

Antroponimul Dobrogean cuprinde un total de 664 de purtători, fiind mai recent decât precedentul. A apărut după transformarea Dobrogei în provincie otomană.

 

Numele Moldovean totalizează 14593 de purtători. Se referă la originari din Moldova, în sens larg, adică din tot spațiul voievodatului medieval, cuprins între Carpatii Orientali și Nistru.

 

Patronimul Basarabean este foarte rar – are doar 15 purtători. Sensul este legat de originea din Basarabia.

 

Antroponimul Cordunean numără 573 de purtători. Semnificația numelui se referă la originea de dincolo de „cordun” – limita trasată de Habsburgi spre a separa viitoarea Bucovina de restul Principatului Moldovei.

 

Și antroponimul Bucovinean este rar, având doar 18 purtători. Numele se referă la originari din Bucovina.

 

Patronimul Moroșean are un total de 1853 de purtători. Numele arată originea strămoșilor purtătorilordin vechiul voievodat al Țării Maramureșului, mult mai întins, mai ales la nord de Tisa.

 

Numele Crișean totalizează 3396 de purtători și se referă, cel mai probabil, la originari din bazinul Crisurilor.

 

Patronimul Ardelean numără 5483 de purtători. Antroponimul se referă la originari din Ardeal, însens restrâns, deci doar din partea centrală a țării.

 

Numele Bănățean are doar 102 purtători și se referă la originari din Banat.

 

Patronimul Ungurean este foarte răspândit – 11037 de purtători. Numele se referă la români originari din ținuturile de la vest de Carpati, ocupate în trecut de Ungaria. Termenul de la care a derivat numele a fost utilizat în Moldova, Țara Românească și în Timoc.

 

Antroponimul Băcean numără 1759 de purtători. Sensul numelui este legat de Bacea, regiune despre care am mai vorbit.