Despre păstorit, în spațiul carpato-balcanic s-a mai scris. Și despre vechimea acestei activități, care, în versiunea sa transhumantă, a fost, multă vreme, o prezență intensă, din Pirinei, Alpi și Apenini, până în Carpați, Dinarici, Pind, Balcani și Caucaz. Studiind mai cu atenție sursele documentare, am putut determina, pe baze onomastice (în special, toponimice), aria de manifestare a acestei activități, în spațiul menționat.
Astfel, choronimul Bacea este cel mai vechi nume de regiune creat de strămoșii noștri, fiind prezent, probabil, de la finalul antichității (secolele IV-VI). După Digital Atlas of the Roman Empire, am găsit nu unul, ci două derivate de la Bacea: pe lângă Bassiana din Srem (situată imediat la sud de Bacea), mai exista o altă așezare, cu același nume, la vest de lacul Balaton (spre frontiera actuală a Ungariei cu Austria). De asemenea, harta de mai jos, menționează, toponimic, derivate de la termenii, de origine traco-dacică, baci, strungă și stână – al căror sens, în limba română, este legat de activitățile pastorale.
Vechimea toponimului Bacea, păstrat ca atare doar de românii timoceni (după mărturisirea regretatului Pătru Iancu Timoceanul) este întărită și de preluarea de către maghiari și sârbi a numelui în forme specifice. Astfel, partea nordică a regiunii formează, azi, comitatul unguresc Bacs-Kiskun, în vreme ce sudul constituie partea vestică a provinciei autonome sârbe Vojvodina, numită Backa.
Despre migrațiile din(spre) Bacea vom mai vorbi în zilele următoare.
Poianetu' lui Iocan 
Mă întreb cât credit putem acorda ipotezei ca Bacea să fi fost populată cu carpi, romanizați complet ulterior mutării lor în imperiu!
Știm că o porțiune considerabilă a carpilor e transplantată în Panonia, în jurul orașului Pecs de azi, dar nu cred că-i lăsau Romanii să formeze comunități compacte, așa cum nici Dacia Romană nu avea organizarea Galiei, de exemplu, unde limba și cultura celților va dăinui mai mult timp după ce tracii sunt asimilați complet.
Hajdeu credea că aceștia vor constitui baza albanezilor de mai târziu, alături de Costoboci și Biessi. Slavii și Avarii vor crea o breșă importantă în câmpia Dunării mijlocii, împingând latinofonii în munți (Valahia Boemiei, vlahii balcanici, daco-românii spre răsărit).
Probabil și Albanezii pornesc spre sud, ajungând să umple întreg Epirul, ba chiar ocupând porțiuni din Peloponez și Achaia.
Cred că și Ladinii din nordul Italiei sunt celți romanizați și probabil că o parte a lor ocupau Panonia și Austria. E foarte interesantă limba lor: https://www.youtube.com/watch?v=xtuhgjDOxUY
E interesantă ipoteza, dar nu prea cred să fie valabilă… Pe lângă faptul că, după 318 d Hr, probabil, în urma acelei ipotetice discuții a lui Constantin cel Mare cu liderii religioși ai traco-dacilor (inclusiv al carpilor!), carpii nu mai atacă Imperiul, supraviețuind ulterior prin moldovenii purtători ai numelui Carp, colonizarea lor (discutabilă) n-a fost în Bacea (teritoriu doar supravegheat, dar neocupat de romani), ci la vest de ea! Problema este că, cu toată romanizarea (din care, în general, au rămas urme extrem de puține!), zona orașului Pecs e la vest de Bacea și nici acolo, nici în Bacea n-am găsit purtători ai numelui Carp… Migrații între Bacea și vestul Ungariei vor fi fost (dovadă, faptul că sunt două Bassiana=Bășeana/Băceana?, dintre care – una, la vest de Lacul Balaton – și el nume derivat dintr-un românesc Băltoniu, evoluat din traco-dacul „baltă” – cu sensul de „loc de iernat”), dar nu avem indicii despre prezența, printre migranți (mulți – păstori, adică „baci”) a unor carpi…