Pe 20 iulie, acest blog a aniversat un deceniu de existență. Cu o mică întârziere, deoarece, la momentul respectiv nu aveam posibilitatea de a realiza așa ceva, facem, acum, un bilanț al activității blogului, în primul (și, sperăm, nu ultimul 🙂  ) deceniu de viață.

Începutul a fost ezitant și inconstant: după postările (scurte) de început (iulie 2008), a urmat o… pauză, până pe la mijlocul toamnei (octombrie), când, în Belgia fiind, a început o perioadă foarte „fertilă”, cu multe postări, adesea zilnice, nu doar până la finele lui februarie 2009 (când am revenit în țară), ci până în iunie, când a urmat o mică întrerupere. Totuși, activitatea, relativ intensă, a continuat și în a doua parte a acelui an și în 2010, exceptând, din nou, vara (iulie-august), până în ianuarie 2011.

De aici a început a doua fază a blogului, care a stat, adesea, în… „hibernare”, mai întâi – din ianuarie până în iunie 2011, apoi, din iulie până-n noiembrie, același an. Anul 2012 a continuat, cam în aceeași notă: pauze în februarie-aprilie, iunie și din septembrie – până în mai 2013… A urmat, din nou, o „vacanță de vară” (iulie-august), pentru ca, apoi, timp de mai bine de un an (octombrie 2013-octombrie 2014) să nu mai fie nici o „mișcare” pe Poianet…

Din noiembrie 2014 a debutat a treia etapă a blogului, în care, chiar dacă n-am mai fost adesea atât de activ („cadența” fiind, mult timp, de una-două postări pe lună), n-a mai existat nici o lună de pauză. Au existat și unele intervale cu postări mai dese, dar fără a mai atinge ritmul din prima fază (iulie 2008-ianuarie 2011). Totuși, de la începutul acestui an, 2018, care coincide cu aniversarea de un deceniu a blogului, am ajuns la cea mai mare frecvență de articole, postând aproape zilnic câte ceva.

În acest interval, au apărut și… premierele: după o primă postare de la Bratislava (începutul lui iulie 2016), a urmat o alta – de la Budapesta (aprilie 2018), care a fost și prima intrată pe blog nu de pe calculator, ci de pe telefon, iar în a doua jumătate a lunii iulie – fie de pe telefon, fie de pe laptop, au mai urmat câteva postări (aproape zilnice) din Polonia, Austria și/sau Ungaria, dar și din alte localități din țară: Satul Mare, Timișoara, Sâmbăta de Sus.

Motivele intensificării activității, în anul 2018, sunt cel puțin 3: primul este legat de aniversarea blogului, al doilea este în relație cu Centenarul făuririi României Mari, iar al treilea – de întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea liceului, care se va petrece peste câteva zile. În plus, constatând, de mai multă vreme, nu doar vehicularea multor neadevăruri despre istoria, cultura, civilizația și tradițiile românești, ci chiar efectele nefaste ale „spălării pe creier” a multor concetățeni, am considerat că blogul trebuie să (re)devină militant, să promoveze valorile autentice românești (și nu numai!), spiritul civic, responsabilitatea, conștiinciozitatea, bunul-simț, caracterul, buna-credință și, nu în ultimul rând, adevărata credință creștină (nu cea fățarnică, ipocrită)! Totul, în spiritul enunțat de la început, al acestui blog, de promovare a dialogului, a schimbului civilizat de opinii (chiar și în contradictoriu).

Poate că n-am reușit întotdeauna să mă „țin” de punerea în practică a acestor idei (aici am în vedere perioadele lungi de pauză ale blogului, care cad în responsabilitatea mea), dar, cum „este loc de mai bine”, cu tot efortul (și volumul mare de timp, energie și… răbdare), sper să reușesc acest lucru, mai bine (și) în viitor și să avem o aniversare cu mai multe realizări, peste alți 10 ani! 🙂

În încheierea acestui (scurt) bilanț, încă o dată, LA MULȚI ȘI RODNICI ANI, POIANETU’ LUI IOCAN!