Patronimul Floru, legat și de numele Zilei Floriilor (derivat, probabil, din sărbătoarea romană numită Floralia), pare a fi evoluat din forma latinească Florus, atestată frecvent în lumea romană antică. Amintim și un derivat, Florenuus, amintit în anul 451, nume purtat de un prelat din Lydia (azi Manisa, Turcia), participant la Conciliul de la Chalcedon.

Începând din Evul Mediu, în spațiul românesc apar, frecvent, forme ca Flor, Flora, Florea, Florescu, Floran, etc. Astăzi, Florea/Florescu se situează pe poziția a 22-a în România și pe locul 35 – în R. Moldova. Se consemnează, de asemenea, patronimul Floros – pe poziția 80, în Grecia.

Reclame