Părinteasca dimândare

Ni-asprigiură cu foc mare

Fraţ di mumă şi di-un tată,

Noi, Armâni di eta toată,

Di sub plocile di murmințî

Strigă-a noștri buni părinţî:

„Blăstem mari s-aibă-n casă

Cari di limba-a lui s-alasă.

Cari-şi-alasă limba-a lui

S-lu-ardă pira-a focului,

Şi s-dirină viu pri loc,

Să-li si frigă limba-n foc

El în vatra-li părintească

Fumealia s-nu-şi harisească;

Di fumeli curuni s-nu başe

Nicu în leagăn sî nu-nfaşe.

Cari fudze di-a lui mumă

Şi di părinteasca-li numă,

Fugă-li doară-a Domnului

Și dulţeamea-a somnului!“
 

Părinteasca blestemare

Porunceşte cu foc mare

Fraţi de-o mumă şi de-un tată,

Noi, Armâni din vremea toată,

De sub lespezi de morminți

Strigă ai noştri buni părinţi:

„Blăstem mare să aibă-n casă

Care de limba lui se lasă.

Care îşi lasă limba lui

Ardă-l para focului,

Chinui-s-ar viu pe loc,

Frige-i-s-ar limba în foc

El în vatră-i părintească

De prunci să nu fericească;

De familie cununi să nu sărute

Prunc în leagăn să nu-nfaşe.

Care fuge de a lui mumă

Şi de părintescul nume,

Fugi-i-ar dorul Domnului

Şi dulceaţa somnului!“

 

Reclame