Cu ani în urmă, citind o lucrare legată de toponimia occitană, am aflat că, în onomastica locală din sudul Franței de astăzi se regăsesc 8 nume de triburi galice, care au rezistat și romanizării și influenței german(ic)e a francilor. Mă gândeam, oarecum invidios: „la noi nu s-a păstrat nimic din vechile nume de trib traco-dace”. Asta era atunci… Între timp, lucrurile au început să se mai schimbe: astfel, pe „filiera” nume de trib-nume de botez-nume de familie, carpii nu s-au îndurat să renunțe la vechiul lor nume, supraviețuind prin mii de moldoveni și basarabeni ce poartă, astăzi, numele Carp.

Sp traco-dacic sec V-II i Hr+triburi atestate bun

 

Pe lângă numele carpilor, singurii atestați în spațiul românesc actual, la sud de Dunăre, o situație asemănătoare se consemnează în ceea ce privește păstrarea numelui neamului tracic al serdilor în denumirea (bulgară) Sredec (Sredeț) păstrată, până în Evul Mediu de actualul oraș Sofia (antica Serdica, probabil reședința tribului menționat), după cum afirmă Ion Iosif Russu (2009: 160), a numelui tribului tracic (traco-ilir) al dardanilor, în cel al strâmtorii Dardanele, care face legătura între Marea Marmara și Marea Egee și a numelui tribului tracic al mygdonilor în patronimul Mivdoniia (N. A. Constantinescu, 1963: 108). Este posibil ca și numele moesilor să se fi păstrat, atât în toponimie, cât și în antroponimie, prin apelativul moș, dar această opinie trebuie privită cu prudență.

Deci, deja ar fi vorba de 5 (sau, măcar 4) nume de triburi ce au supraviețuit. Nu e mult, dar, totuși, e ceva…