La diferite momente, am tot fost „chestionat” în legătură cu porecla/pseudonimul care rămâne să mă definească, inclusiv în „blogosferă”. Ca să „limpezesc” lucrurile, vă voi spune o scurtă poveste…
Prin toamna anului 1979, în clasa a IV-a fiind, unul dintre bunii prieteni și colegi de clasă, foarte atent și la comportamentul meu (uneori distrat, rămas valabil și mai târziu!), dar și la afinitățile lingvistice (francofonie+francofilie, normale dacă ajungi să faci franceza, ca prima limbă străină, din clasa a II-a), ori științifice – deja eram pre(a)ocupat de geografie – a scris, într-o pauză, pe atlasul geografic școlar cumpărat de tatăl meu, „PAGANEL – GEOGRAFUL ȘI CERCETĂTORUL LUMII!”
Textul respectiv era scris cu majuscule (așa cum l-am și reprodus mai sus). Aceste rânduri aminteau de unul din personajele devenite celebre, prin scriitura lui Jules Verne: profesorul Paganel, un francez cam distrat și, în primul rând, geograf… N-am dat, o vreme, prea multă atenție celor scrise de colegul meu (poate mai multă atenție le-a acordat tata, care m-a admonestat că am lăsat să-mi fie „mâzgălit” atlasul 🙂 ), până după 1989, când, în urma concursului de admitere la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității ieșene din vara anului 1991, am devenit student la specializarea Geografie. Așa se face că, peste alți ani, mai exact în vara lui 2008, când eram, de această dată, membru în comisia de admitere, normal, tot la Geografie, a apărut prezentul blog, Poianetu’ lui Iocan… Prilej de reactivare a primei mele porecle, Paganel, cu care semnez, de atunci, ca autor al articolelor și comentariilor de pe aiestu blog… La cele menționate, mai adaug că finalul (de la paganelIS) se leagă de Iași, orașul celor trei Uniri, orașul celor trei Alexandru, orașul celor șapte coline și al primei Universități moderne din România!
PS: Azi a fost o zi „aglomerată”, cu unele elemente de sărbătoare – și religioasă (Sântoaderul) și populară (Dragobetele), însă, cu scuzele de rigoare, cum programul extrem de încărcat (chiar din ultimele zile, nu doar de azi!) nu a îngăduit aceasta, articolele legate de aceste sărbători rămân pentru zilele următoare.
Poianetu' lui Iocan 
Acum câțiva ani scriam sub un pseudonim cu semnificație specială doar pentru mine și am avut curiozitatea să văd ce fețe găsesc sub acel nume. Prima figură peste care am dat semăna izbitor cu mine, deși diferența de vârstă era substanțială. Mă ascundeam degeaba până la urmă.
Partea tragico-comică era că tipul fusese coleg de liceu cu maică-mea, deci înclinam spre tragedie acum, ca potențial produs ilegitim…
L-am căutat pe tip peste tot să văd cât de asemănători suntem de fapt. Fiind persoană publică și dispus să-și lase informațiile persoanle la vedere am aflat aproape tot ce era relevant despre el, adresă, copii, soție, nr. de telefon, avere, etc.
Până la urmă nu semănam izbitor decât într-o singură poză și dintr-un singur unghi, în rest total diferiți din orice punct de vedere.
M-am lecuit pentru totdeauna de pseudonime.