La mușata armână Marți, feb. 13 2018
Centenar 2018 and Cultură and Etnografie and Muzică Centenar 2018, Cultură, Etnografie, Muzică 15:42
Pagini
- Despre
- Despre fundamentele străvechi ale Educației în spațiul românesc
- Un fel de geografie electorală – episodul 1 (partea a II-a)
- Un fel de geografie electorală – episodul 1 (partea I)
- Un fel de geografie electorală – episodul 2 (partea a II-a)
- Un fel de geografie electorală – episodul 2 (partea a III-a)
- Un fel de geografie electorală – episodul 2 (partea I)
Arhive
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- septembrie 2013
- iunie 2013
- august 2012
- iulie 2012
- mai 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- iunie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- iulie 2008
Blogroll
Grupuri politice
Instituţii+ONG
- Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Politice
- Atlasul teritorial al României
- Creștin Ortodox
- Documenta Catholica Omnia
- Fundaţia Corneliu Coposu
- Institutul de Studii Populare
- Istro-români în Croaţia
- Maddison Project
- myspace
- Parlamentul European
- Punctul Naţional de Contact ESPON România
- Ripensia Timișoara
Mass-media
Meta
-
Articole recente
Comentarii recente
Blog Stats
- 105.436 hits
Top click-uri
- Niciunul
Top articole
-
Categorii
Statistici blog
- 105.436 hits
Văd că-ți place mult ”musacaua” armânească!
Mă întreb cum ar suna dacă aleptă în loc de mușată? 🙂
https://en.wiktionary.org/wiki/aleptu
http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/a-b-c-d-dh-e/litera-a
aiepta , vb., I, tranz. şi refl. = 1. A(-şi) aranja ţinuta, a (se) găti, a (se) dichisi. 2. În expr.: ,,(Nu) ţi se aiaptă” – (nu) ţi se potriveşte, nu te prinde. (Are şi celelalte sensuri consemnate în DA). (rom. *aljeptu?)
„Ale(a)ptă” e varianta lor (poate am avut-o și noi!) a lui „aleasă”. Funcționează la fel ca perechea „înțeleaptă” – „înțeleasă”!
Da, îmi plac armânii și, în general tot ce are legătură cu „fibra” asta românească. La seminarul de Geografie culturală și etnografie, ultima ședință cu studenții este de audiție de folclor din spațiul carpato-balcanic – preponderent românesc, inclusiv cu melodii armânești, istroromâne sau meglenoromâne, ba am găsit și un fragment de cântec românesc cântat de țigani băieși din Cănija Mare/Nagy Kanizsa! Mai mult, am un colaj de cântece românești moldo-valahe, de pe la 1700 și ceva, interpretate, cu instrumentația de atunci, de formația „Anton Pann”, formată din absolvenți de Conservator! Am găsit pe net o melodie ale căror versuri sunt identice în dialectele dacoromân și aromân – „Cine bate seara la fereastra mea (varianta nord-dunăreană o cântau Irina Loghin și Benone Sinulescu), dar și fragmente din muzica simfonică a compozitorului ceh Leo Janacek, intitulată (Va)Lachian Dances (Dansuri valahe) = prelucrări după folclor românesc/valah din Valahia moravă…
Iar muș(e)at(ă) (adesea, chiar dacă nu e scris, armânii diftonghează 🙂 ) e derivat, din frumos-frumușat-mușat. La noi s-a pierdut, a rămas mai mult în onomastică, deși profesorul Losonczi de la Cluj susține că, în Ardeal, copilul până la un an (sau până la botez – nu mai rețin exact) se numește „copil mușat”… De fapt, dialectele balcanice – și mai ales cel armânesc! – ne „ajută” să reconstituim cam ce română vorbeam și noi, acum câteva secole sau chiar un mileniu (de când s-a „rupt” legătura noastră directă cu aromânii, cu care, până pe la 1500, am mai comunicat prin „intermediar” meglenoromân.
Am citit undeva (nu mai rețin unde și de-asta regret că n-am notat undeva 🙂 ) că, pe la 1700, la Viena, Boiagi, autorul primei gramatici armânești s-a întâlnit cu reprezentanți ai Școlii Ardelene (cu Șincai, sigur) și ăștia, impresionați de „puritatea” romană a dialectului armânesc urmăreau, ca să curețe româna nord-dunăreană de impuritățile nelatine, să preia cuvinte din dialectul lui Boiagi!
Și mereu mă întreb cum ar fi fost lumea românească azi, dacă, înaintea Școlii Ardelene, le „ieșea” aromânilor „deșteptarea națională” prin Școala Moscopoleană? Ne-ar fi „trădat” și ei, să fi avut o Aromânie independentă, cum a făcut Maiorescu, la București, în 1913, după al doilea război balcanic?
Mușat apare la noi și sub forme scurte, Mușa, Mușe. Într-un dicționar din Vâlcea cred că găsisem un sens oarecum nou, poate fără legătură.
În trecut cred că aveam o sinonime mult mai bogată decât azi pentru același concept: mălos, bucur (foarte rar), livr.crasnă(frumusețe), frumos ( hidronim arh.Formoza în N-V țării).
Dacă intrau toate în limba literară am fi avut *bucurețe (ca borețe) sau *bucurie (dial.alb.bukuria), *măloșie .. crasnă l-aș elimina complet și din topinimie.
Niciodată nu-i prea târziu să mai primenești limba asta, însă lucrezi cu ce ai la îndemână, Româna veche, apoi treci la dialectele sudice. Dacă forțezi prea mult întâmpini rezistență.
În mare avem și noi aceleași cuvine ca ei, dar e un anumit cumul lexical care ar fi folositor, iar altul să-l relegăm dicționarelor istorice.
Am un ghimpe contra anumitor maghiarisme, turcisme și slavisme, care oricum și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul. N-aș exagera totuși, tăiand prea multe demolezi întreg eșafodul, numai cât să dăm un caracter daco-roman mai pronunțat ”României” (=”limbei”).
Îmi plac unele decalcuri peste care mai dau prin dicționare, semn că la un moment dat aveam idei sănătoase: defipt (fixat), afipt (afiș), acurat (exact, limpede).
Viața asta modernă, trepidantă, nu prea îți mai lasă timp de cumpănire. Am aproape 38 de ani și mă gândeam cât timp a trecut de când n-am mai auzit pe cineva să ajuneze (postească) sau să spună ”azi e sărbătoare mare, n-ar trebui să muncim!”. 🙂
În sfârșit, am multe cuvinte care mi-s dragi, mai ales acelea prin care spun multe fără să scriu la fel de mult. Problema este că nu mă fac înțeles. Bătrânii de la țară aveau felul acesta de a se exprima scurt și la obiect.
Într-un fel va trebui să reînvățăm și noi cum să comunicăm direct și ”chiar”, fără înflorituri de prisos.
Cu excepția celor a căror meserie este scrisul. 🙂