3. Vot și reprezentare parlamentară (1831-2016): partea a VI-a

3.2.5. Opțiunile politice exprimate la alegerile pentru Sfatul Țării (1917), Congresul General al Bucovinei și Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1918)

Încheiem această perioadă cu câteva referințe legate de maniera în care, în anul 1918, regiunile aflate sub dominație străină au decis Unirea cu Țara. Fiecare dintre acestea a cunoscut măcar câteva luni (Basarabia) sau doar săptămâni (Bucovina, Transilvania, cu Banatul, Crișana, Sătmarul și Maramureșul) de evoluție politică autonomă sau/și independentă, anterioară deciziei de integrare în Vechiul Regat.

Vot p pol 1917-1918 ok

Figura 23

 

Deși am considerat că adunările legislative rezultate din votul cetățenilor acestor regiuni pot fi incluse, mai degrabă, în cadrul capitolului legat de alegerile locale, statutul lor de entități politice (vremelnic) independente, premergător Unirii, ne îndreptățește să ne referim, și aici, la acestea. În ceea ce privește distribuția spațială a preferințelor electorale, pe fondul preponderenței votului pentru formațiunile care au decis Unirea cu Țara – Partidul Național (Blocul) Moldovenesc – în Basarabia, Consiliul Național Român – în Bucovina și Partidul Național Român – în ținuturile de la vest de Carpați – se remarcă un suport electoral important pentru minorități în Bugeac, ori pentru social-democrați – în sudul și vestul Transilvaniei și în Banat.

Mandate p pol 1917-1918 ok

Figura 24

 

Foarte apropiată este și repartiția spațială a mandatelor. Astfel, în Basarabia, cu excepția județului Ismail, unde se evidențiază deputații bulgari, elementul precumpănitor în Sfatul Țării l-au constituit reprezentanții românilor, grupați în Blocul Moldovenesc (cu prezența activă a Partidului Țărănesc Basarabean, continuatorul, din vara anului 1918, al Partidului Național Moldovenesc), formațiuni urmate, la un nivel mai redus, de reprezentanți ai minorităților (germani, evrei, ucraineni, ruși, armeni). În Bucovina, elementul dominant al Congresului General s-a reunit în Consiliul Național român, dar și aici au intrat reprezentanți ai minorităților (germani, polonezi, ucraineni). În fine, desemnarea Marelui Sfat Național Român de către Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a evidențiat Partidul Național Român, dar, alături de această majoritate se remarcă și prezența deputaților social-democrați și a reprezentanților țărănimii[1]. De asemenea, la alegerile din Basarabia și din ținuturile de la vest de Carpați, au fost alese și primele femei-deputat (în Transilvania și Banat femeile au avut chiar drept de vot)[2].

 

NOTE:

[1] Datele publicate, care fac trimitere și la unitatea administrativă pe care o reprezenta fiecare deputat, ne-au permis să realocăm mandatele la nivelul județelor interbelice și nu la cel al unităților administrative existente în aceste provincii în anii 1917-1919.

[2] În Basarabia, în toamna anului 1917, prima femeie-deputat aleasă într-un legislativ românesc a fost Elena Alistar-Romanescu (din partea Blocului Moldovenesc), pentru județul Cetatea Albă, iar în Transilvania, în Marele Sfat Național a fost desemnată Eleonora Lemenyi-Rozvan, deputat social-democrat de Sibiu.

 

* Acest text este un fragment actualizat din lucrarea Geografie electorală, publicată la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în anul 2013.

Reclame