2. Repartiția crono-spațială a prezenței la vot (1831-2016) – partea a II-a.

A doua perioadă începe cu subperioada democrației interbelice. O bună parte a județelor extracarpatice s-a caracterizat prin valori peste medie (Oltenia, vestul și estul Munteniei, estul, nordul și sud-vestul Moldovei). Lor li s-au alăturat, din 1926, județele din Banat, sudul și nordul Transilvaniei și o mare parte a Crișanei.

Prez vot complex 1919-1937 ok

Figura 8

 

Prez vot complex loc jud 1926-1936 ok

Figura 9

 

În schimb, cea mai mare parte a Moldovei dintre Carpați și Nistru, Muntenia centrală și cea mai mare parte a Dobrogei s-au evidențiat, în primii ani interbelici, prin valori peste medie, care, după 1926, s-au situat, constant, sub medie. Maramureșul, Bihorul, nordul și estul Transilvaniei, unde o parte a electoratului aparținea minorităților (în special celei maghiare) s-au evidențiat, în întregul interval, prin procente ale prezenței la vot sub media națională, constatându-se, însă, o atenuare a diferenței față de aceasta. În fine, cu valori sub medie s-a caracterizat și electoratul celor două județe care au aparținut României în anii 1919-1920 (Bichiș și Cenad), cauza constituind-o tot prezența altor etnii cu procente însemnate (în special maghiari).

Prez vot complex 1938-1948 ok

Figura 10

 

Următoarea subperioadă (1938-1948) se caracterizează printr-o afluență la urne peste medie în toate regiunile și județele rămase țării după fatidicul an 1940. De asemenea, înainte de 1940, au votat peste medie și alegătorii din Cadrilater. Cei din nordul Bucovinei și din Basarabia au votat peste medie doar la plebiscitul organizat în noiembrie 1941 (prin care Antonescu solicitase sprijinul popular pentru continuarea campaniei de război anti-sovietice alături de Germania dincolo de frontiera estică a țării), în vreme ce electoratul din nordul Transilvaniei s-a prezentat la vot peste medie la toate scrutinurile organizate în intervalele cât această parte a țării s-a găsit între hotarele naționale. În fine, electoratul transnistrean a avut o prezență sub media națională la singurul scrutin la care acesta și-a putut manifesta opțiunea prin vot (plebiscitul din noiembrie 1941), explicația găsindu-se în faptul că o bună parte a alegătorilor neromâni (ruși, ucraineni) nu au participat la vot.

Prez vot complex 1952-1986 ok

Figura 11

 

Subperioada totalitară comunistă nu se remarcă prin diferențe prea mari de la o regiune la alta, indiferent că ne referim la alegerile parlamentare sau la cele locale. Valorile prezenței la urne, la scrutinurile legislative se apropie, oficial, de sută la sută. Totuși, se evidențiază cu valori ușor mai mari decât media națională Bucovina, nordul Moldovei, Crișana, Oltenia și sudul Dobrogei. De asemenea, cea mai mare parte a ținuturilor intracarpatice, vestul și sudul Munteniei și nordul Dobrogei s-au evidențiat, până în 1980, prin valori ușor mai mari decât media națională. Celelalte regiuni (Banatul, sudul Transilvaniei, nordul Munteniei, Ilfovul și Capitala, precum și cea mai mare parte a Moldovei) s-au caracterizat, în general, prin valori ușor sub medie.

Prez vot complex loc jud 1950-1987 ok

Figura 12

 

La alegerile locale, pe fondul unor valori care se apropie de maxim, se observă, în primii ani, că Bucureștii, unele județe din estul, centrul, sudul și vestul țării aveau valori peste medie, în timp ce, într-o mare parte a Munteniei, sudul Moldovei și Bihor acestea se situau sub media națională. Ulterior, Capitala s-a remarcat, până la jumătatea perioadei comuniste, printr-o prezență la vot sub medie, dar, în general, diferențele față de medie au rămas mici.

Prez vot complex 1990-2016 ok

Figura 13

 

Ultima subperioadă, cea postdecembristă, se remarcă, în general, prin scăderea ratei prezenței la urne sub 50%, pentru prima dată în istoria electorală a României. Printr-o prezență la vot în general mare s-au evidențiat în special județele cu majoritate etnică maghiarofonă din estul Transilvaniei, cele din Oltenia, din cea mai mare parte a Munteniei și, izolat, din Banat, sud-vestul Ardealului și sudul Moldovei.

Prez vot complex PE 2007-2014 ok

Figura 14

 

Ținând cont de faptul că, de la aderarea României la Uniunea Europeană, electoratul s-a prezentat de trei ori la alegerile europarlamentare, putem vorbi, deja, și de schițarea unui comportament electoral la acest tip de scrutinuri. Pe fondul unei rate de participare la vot în preajma sau sub valoarea de 30% la toate cele trei scrutinuri europene, se evidențiază cu valori peste media națională județele din vestul, centrul și sud-vestul țării, cu precizarea că, dacă în județele din estul Transilvaniei (majoritar maghiarofone), valorile sunt, încă, superioare mediei, se observă o tendință continuă de scădere a participării la vot a alegătorilor. În schimb, sudul și, mai puțin sud-vestul țării se remarcă prin valori superioare, dar diferențele, în plus, față de media națională sunt în creștere. În toate celelalte zone ale țării, ponderea prezenței la urne este inferioară mediei naționale.

Prez vot complex p 1990-2014 ok
Figura 15

 

Singurul scrutin luat în calcul la care Capitala a avut o prezență la urne peste media națională a fost referendumul pentru parlamentul unicameral, desfășurat în noiembrie 2009, concomitent cu primul tur al alegerilor prezidențiale. La celelalte scrutinuri afluența la urne a bucureștenilor a fost mult inferioară mediei. În celelalte regiuni și județe s-au înregistrat valori apropiate, în general, de media națională, aflată, în ultimele două decenii, într-o scădere accentuată.

Prez vot complex loc jud 1992-2016 ok

Figura 16

 

Drept concluzii se evidențiază următoarele:

– prezență la vot peste medie am notat în centrul și nordul Moldovei pentru toată perioada analizată, o mare parte a sudului țării (Oltenia, mai ales) – cu un hiatus în anii 1879-1918, sudul Bucovinei, Transilvaniei și Banatului (regiuni care și din acest punct de vedere s-au apropiat de comportamentul electoral extracarpatic);

– centrul și nordul Transilvaniei au votat mai degrabă la niveluri sub medie în perioada interbelică, acest comportament menținându-se și după 1990 (în Maramureș, de pildă);

– au votat frecvent peste medie alegătorii din Cadrilater, nordul Bucovinei și al Basarabiei și din județul Cetatea Albă, care se alătură teritoriului aparținător României în anii 1857-1878, cu un comportament asemănător celui din Moldova centrală;

– sub medie au votat, frecvent, alegătorii din partea centrală a Basarabiei (în perioada interbelică; pentru Chișinău, Tighina și Bălți acest comportament se manifestă și după 1990[1]), dar și din județele aparținând României pentru intervale scurte de timp;

– prezența la vot inferioară mediei, în special în județe din provincii unite cu țara la 1918 se explică, mai ales în perioada interbelică, și prin refuzul multora dintre alogeni (maghiari, evrei, ruși, ucraineni, etc) de a participa la viața politică din cadrul statului român.

– declinul continuu al prezenței la vot la toate tipurile de scrutinuri, manifestat mai ales în ultimul deceniu, după aderarea României la NATO și la UE, declin cauzat, în mare măsură, de dezamăgirea electoratului, față de „oferta” electorală existentă.

 

NOTE:

[1] Este vorba de participarea la alegerile din R.(S.S.) Moldova.

 

* Acest text este un fragment actualizat din lucrarea Geografie electorală, publicată la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în anul 2013.

Reclame