În anul 1859, după ce la 5 Ianuarie (stil vechi)/17 Ianuarie (stil nou), Adunarea Electivă a Moldovei (Parlamentul Principatului) l-a desemnat, cu unanimitatea voturilor sale pe colonelul Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al țării, la 24 Ianuarie/5 Februarie, Adunarea Electivă de la București a făcut la fel, Cuza devenind și Domnitor al Țării Românești. Acesta a fost un prim pas, extrem de important, pe drumul unificării celor două state românești.

Poate, deloc întâmplător, după mai bine de jumătate de secol, tot la 24 Ianuarie/6 Februarie 1918, Sfatul Țării, Parlamentul Republicii Democratice Moldovenești, a proclamat, la Chișinău, Independența Basarabiei față de Rusia. Două luni mai târziu, cu majoritatea voturilor celor prezenți, Sfatul Țării a decis Unirea acestei regiuni românești cu România, act produs la 27 Martie/9 Aprilie. Peste câteva săptămâni se va aniversa Centenarul Unirii regiunii pruto-nistrene cu Țara.

Actul Unirii Basarabiei a fost urmat de actele similare ale celorlalte regiuni aflate, până atunci, sub stăpânire străină. Desprinsă de Austria, parte a monarhiei dualiste austro-ungare, Bucovina a decis, prin votul unanim al Congresului General, la Cernăuți, Unirea acestei regiuni cu România, la 15/28 Noiembrie 1918. Câteva zile mai târziu, la Alba Iulia, Marea Adunare Națională a românilor din Ardeal, Banat, Maramureș, Sătmar și părțile ungurene a decis Unirea acestor ținuturi românești, aflate, până atunci, în componența Ungariei, cu România. Acest act, care întregește Unirea cea Mare, din 1918, a fost adoptat la 18 Noiembrie (stil vechi)/1 Decembrie (stil nou).

Nu am dat întâmplător câte două date pentru fiecare dintre momentele istorice amintite mai sus. Până la Unirea din 1918, în spațiul românesc au funcționat două calendare, unificarea calendaristică producându-se în 1919, când data de 1 aprilie (stil vechi) a devenit 14 aprilie (stil nou). În cinstea întregirii Țării, la 1918, România a adoptat ziua de 1 Decembrie ca Zi Națională, fapt consfințit în Constituția țării.

Ținând cont de aceste elemente, vin și eu cu niște întrebări:

  1. În acest caz, de ce se marchează Ziua Unirii Principatelor în 24 Ianuarie, dată pe stil vechi și nu pe 5 Februarie (stil nou)?
  2. De ce se „bulucesc”, eronat, în fiecare caz, tot pe 24 Ianuarie, politicienii de la București, la Iași? Am scris mai sus că noi, ieșenii, moldovenii, în general, nu avem nimic de celebrat în 24 Ianuarie, fiindcă data votului pentru Cuza din Adunarea Electivă a Moldovei e alta (pe ambele stiluri), deci, dacă tot vor să vină, să o facă pe 17 Ianuarie, fiindcă aceea e data votului din 1859 de la Iași (pe stil nou)! Anul acesta nu au mai venit și bine au făcut: la disprețul multianual pe care-l arată Moldovei, ne lipsim de prezența lor, total dezagreabilă și ipocrită!
  3. Când se vor hotărî România, românii să nu mai „aplice” acea „regulă” care zice că noi „stabilim reguli ca să avem ce încălca” sau „singura regulă e să nu avem nici o regulă”? „Regula” (de fapt, lipsa regulii) este ilustrată de fixarea Zilei Naționale la 1 Decembrie (după stilul nou), dar a celei pentu „Unirea cea Mică”, la 24 Ianuarie (pe stil vechi)! Dacă se decide schimbarea, propun să devină 5 Februarie Ziua Unirii Principatelor (stil nou), deoarece, pentru aducerea zilei naționale la 18 Noiembrie (stil vechi) e necesară modificarea Constituției!
Reclame