Succesul de aseară nu este al lui Iohannis… Sau, dacă este, are doar o parte din merite. O altă parte (mare!) trebuie trecută în dreptul alegătorilor care au înțeles că votul este o „armă” și au folosit-o inteligent, atât un segment considerabil al alegătorilor ce au votat în țară, cât și – mai ales – al celor din Diaspora. Chiar dacă Iohannis are cele mai bune intenții și pare animat de bun-simț, fără un „instrument” politic de „presiune” democratică al cetățenilor, având în vedere pârghiile politice constituționale limitate ale Președintelui, aproape orice inițiativă este sortită eșecului. Guvernul pare să fi „înțeles” doar ce îi convine și nimeni nu-și asumă răspunderea, nu atât pentru eșec, cât mai ales pentru batjocura la care au fost supuși  cetățenii români de peste hotare, care au venit la urne ca să-și exercite un drept constituțional. Parlamentul colcăie de „dinozauri”: corupți, infractori, incompetenți (pe lângă faptul că legea „struțo-cămilească” ce i-a trimis acolo, în 2012, l-a făcut și extrem de hiper-dimensionat). Actualele formațiuni politice parlamentare – în care, poate, există și oameni integri (dar ei sunt excepția, iar acum ar trebui să mă gândesc serios, minute bune, să mi-i amintesc…) – nu-mi inspiră nici o încredere… La fel – și cele extra-parlamentare! De aceea este nevoie de „coagularea” energiilor cetățenilor într-o formațiune care să susțină oameni competenți, pregătiți, care să promoveze meritocrația, nu clientelismul, respectarea legii, a moralității și a principiilor și regulilor și nu indivizi pentru care singura „regulă” este „să nu respecte nici o regulă”. Este nevoie de oameni pregătiți pe fiecare domeniu, care să reformeze, din temelii, legislația, spre a încuraja dezvoltarea economică, prosperitatea, integrarea reală în marea familie a democrațiilor lumii. Aceste noi elite au sarcina de a schimba poporul, de a schimba mentalități retrograde, înrădăcinate de secole în fibra acestui neam!

Oarecum în aceeași ordine de idei, am mai susținut – și cu alte prilejuri – că a fi „altfel” nu înseamnă să fii contra. Deși cred că mă voi repeta, voi veni cu un exemplu cât se poate de… geografic. Astfel, pe o stradă, ușor în pantă, cetățeanul A merge la deal, iar cetățeanul B – la vale, adică în direcție contrară lui A. În schimb, cetățeanul C se decide să traverseze strada, perpendicular pe direcția de mers atât a lui A, cât și a lui B. El are o altă direcție, fără a fi nici contra lui A, nici a lui B. Tocmai de aceea, le reamintesc tuturor celor ce-i împart, arbitrar, „la grămadă” pe oameni în „buni” și „răi” sau în „albi” și „negri” că au o mentalitate totalitară, de tipul „cine nu-i cu noi, este împotriva noastră” și n-au ieșit din paradigma regimului comunist!

Așadar, să se înțeleagă, clar: a fi ALTFEL, nu înseamnă să fii CONTRA!

Cred, cu toată convingerea, în vorbele lui Ion Rațiu: „Voi lupta ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”. Este, cred, una dintre cele mai bune definiții ale democrației!

Și, deoarece cred că ieri s-a declanșat o Schimbare, în încheierea acestor idei, o melodie cât se poate de sugestivă:

Anunțuri