Cum arată România la 20 de ani de la cea mai cumplită mineriadă? Comparaţi, între aceste două articole, „culese” de ieri (primul), respectiv azi, din presa (online) românească:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7420586-grigore-lese-lumea-din-care-vin-exista-fost-odata-lumea-voastra-sau-bunicilor-vostri.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7431274-multimedia-publicul-roman-obligat-insoare-vaca.htm

Oare câţi români îşi mai amintesc de semnificaţia acestei zile printr-un eveniment dinaintea anului 1990?

Şi câţi ştiu că, datorită autismului politicienilor români, ne „scufundăm”, tot mai mult, într-o adevărată „mineriadă” din punct de vedere moral şi educaţional?????? Asta, în primul rând, cu largul concurs al profesorimii româneşti, demnă de „cascadorii râsului”, prin ultima grevă, mai scurtă ca o minune (două zile)… Respectul şi demnitatea nu se cerşesc, ci se câştigă, PRIN ATITUDINE!!!!!!!!!!!!!!! Iată „atitudinea”, prin trei „fapte de vitejie” ale profesorilor:

1) Participarea multor profesori la „bairamul” organizat, la Bucureşti, de primarul „care este”… Trebuia ignorat în masă, dacă profesorii aveau „coloană vertebrală”;

2) Votarea în Parlament, în noiembrie 2008 a legii (cu iz electoral) care mărea salariile profesorilor cu 50%. Legea a fost promulgată de un preşedinte care a venit, „întâmplător”, după alegeri, să spună că „n-a ştiut” că vine criza… Acesta nu şi-a dat demisia, pentru că nu i-a cerut-o nimeni (nici măcar profesorii!) şi, mai mult, a mai fost şi reales…

3) Dezbinarea, care pleacă din cancelarii, din dispreţul profesorilor din „mediul urban” faţă de cei din „rural” (să ne amintim, din vremea „ministresei” Andronescu, bucuria cu care au salutat primii tăierile de „spor de zonă” ale ultimilor, ca să li se mărească lor salariul mizerabil cu 5%, deşi nimeni dintre „orăşeni” nu cred că „ar face schimb” cu profesorii care fac naveta, adesea, în condiţii grele, „la ţară”), din tot felul de „categorisiri”, neoficiale între şcolile din acelaşi judeţ/oraş, şi, nu în ultimul rând, din vechea „meteahnă” românească, de a trage 7 „hăis”, 20 „cea”, în timp ce 100000, de pe margine, „chibiţează” („ni se dă, nu ni se dă?…”). A se vedea ce spunea Herodot despre traci (” dacă s-ar uni, tracii ar fi…” – deci, „dacă”!!!) sau Ion Creangă („la plăcinte – înainte, la război – înapoi”).

S-a strigat, în 1990, „Moarte intelectualilor!”… Se pare că, în România. mai au glas doar ” ‘telectualii”… Spiritul civic, dacă va fi existat în România, a fost îngropat… Mă tem, definitiv şi irevocabil…

Asta este „ţara” pe care ne-am „oferit-o”, în aceşti 20 de ani, noi, românii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Păcat de tinerii morţi în decembrie 1989…

Anunțuri