Am vorbit aici şi aici despre importanţa prezenţei la vot şi, mai ales a votului contra tuturor candidaţilor înscrişi pe buletinele de vot. Am avansat, ulterior alegerilor, ideea introducerii, pe viitor, pe buletinele de vot pentru toate tipurile de alegeri din România – alegerile locale, alegerile parlamentare, alegerile prezidenţiale şi alegerile europarlamentare – a unei căsuţe în care să fie scrise cuvintele „VOT ÎMPOTRIVĂ”, în care să voteze cetăţenii care nu sunt de acord cu nici un partid sau/şi cu nici un candidat din cei înscrişi în cursa electorală.

Între timp, am mai chibzuit şi am ajuns la concluzia că negativismul nu duce la nimic bun şi, în nici un caz, la progres. Aşa că, gândind pozitiv, am decis să modific propunerea. Pe lângă patrulaterele în care sunt înscrise, de regulă, numele formaţiunilor politice şi/sau ale candidaţilor care participă la competiţia electorală, în ultima căsuţă, notată cu (8)  în imaginea de mai jos, să apară înscrise cuvintele „VOT PENTRU NIMENI”. În cazul în care vor fi candidaţi într-un număr diferit (3, 10, 15, etc.), căsuţa cu această menţiune va fi, respectiv, a patra, a unsprezecea, a şaisprezecea, etc.), adică ultima.

Facem precizarea că imaginea este prelucrată după modelul de buletin de vot de la alegerile prezidenţiale din 2009, adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 1047. În imaginea de mai sus, la numerele cuprinse între (1) şi (7), în patrulaterele corespunzătoare, conform aceleiaşi hotărâri, la punctul a) este trecut numele partidului, formaţiunii politice sau menţiunea „candidat independent”, la punctul b) este reprodus semnul electoral al partidului/candidatului (după caz), iar la punctul c) se trece numele şi prenumele candidatului. Singura deosebire între modelul din Hotărârea de Guvern şi imaginea de mai sus este prezenţa acestei căsuţe speciale în care se va vota „pentru NIMENI” – căsuţa (8).

Acelaşi tip de buletine de vot va fi introdus şi pentru celelalte tipuri de scrutinuri (locale, parlamentare şi/sau europarlamentare).

S-au mai avansat şi alte modalităţi care să evidenţieze nemulţumirea cetăţenilor faţă de clasa politică.

1. Absenteismul nu este indicat, fiindcă politicienii nu ţin deloc cont de o asemenea atitudine şi, în plus, cum, de regulă, cei nemulţumiţi au şi un nivel de educaţie mai ridicat, şansele ca la vot să iasă „cine trebuie” cresc considerabil.

2. Votul nul, cu varianta sa, „votul pentru toţi” (sau „pentru câţi candidaţi/câte partide ajunge tuşul de la ştampilă), variantă pe care am exersat-o la ultimele alegeri de anul trecut nu este, de asemenea, de natură să convingă politicienii să respecte cu adevărat cetăţeanul. Mai mult, am auzit comentarii care susţineau că, dacă am votat cu mai mulţi candidaţi („din… generozitate”, potrivit opiniei mele) dovedesc că nu ştiu să votez!!!…

3. La alegerile parlamentare din 2008 s-a propus şi aplicat „votul alb„, tot ca exprimare a protestului electoratului care se prezintă la vot. Cum, însă, trăim în România, de unde ştim noi dacă numărul celor care au lăsat buletinele de vot neatinse de ştampilă nu au primit, unele, la numărătoarea voturilor, câte o ştampilă, pusă, „democratic”, de către cei care numărau buletinele de vot, în dreptul partidului/candidatului A sau B?

Aşadar, rămâne „votul pentru NIMENI„… Preluând modul în care Ulise s-a recomandat ciclopului pe care, ulterior, l-a lăsat fără vedere, cetăţenii nemulţumiţi de clasa politică pot să-şi arate, fie şi doar… simbolic, atitudinea faţă de ei, votându-l pe acest „NIMENI”. Şi, astfel, la un viitor scrutin, imaginaţi-vă, de pildă, că, din circa 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot, se prezintă, să zicem, vreo 10 milioane, din care aproximativ 7 milioane de votanţi îl „aleg” pe „NIMENI”. Cum ar mai avea curajul partidul/candidatul care ar „câştiga” asemenea alegeri să spună, mai ales în afara ţării, că a câştigat scrutinul cu 30, 42 sau 55% din voturi… Din care voturi? Din cele 3… milioane ale candidaţilor reali, înscrişi alături de „NIMENI”?

Astfel, treptat, partidele politice actuale vor fi obligate de nemulţumirea cetăţenilor votanţi, manifestată printr-o prezenţă masivă la vot şi susţinerea electorală arătată lui „NIMENI”, să aducă alţi candidaţi, credibili, care să convingă electoratul că îl respectă şi că îşi vor respecta promisiunile electorale.

Am vorbit într-o postare anterioară despre respect. Puteţi, şi singuri, să vă daţi seama de „respectul” arătat de „aleşii neamului” prin faptul că, în Legea referendumului (votată de Parlament la 22 februarie 2000, ca Legea nr. 3), dreptul de iniţiativă pentru o propunere de referendum nu aparţine, în nici un fel, cetăţenilor. Dacă în Elveţia, „patria referendumurilor”, o asemenea consultare populară se poate organiza şi la iniţiativa unui grup de cetăţeni, la noi, acest drept îl are doar  un singur om, preşedintele ţării… De ce nu are şi cetăţeanul, printr-un grup de semnatari – fie el de 100000 sau de 500000, de 1 milion de cetăţeni! – dreptul de a cere organizarea unui referendum? De frică! De frica „aleşilor” că ar putea veni cetăţenii cu propuneri care să le „deranjeze” lor hoţiile din banul public, obţinut din taxele şi impozitele românilor!

Astfel, singurele modalităţi de introducere a „votului pentru NIMENI” în buletinele de vot sunt fie strângerea a cel puţin 100000 de semnături, pentru o iniţiativă legislativă în acest sens, conform articolului 74 din constituţie, ori să-i scriem despre acest lucru preşedintelui… În ambele cazuri mă îndoiesc că ideea se va pune în practică, fiindcă trebuie să treacă de aceiaşi, extrem de retrograzi, „aleşi ai neamului”. Totuşi, trebuie încercat!

Mai rămâne, în plus, iniţiativa unei petiţii, fie ea şi electronică, în care să se regăsească un număr cât mai mare de semnatari. Am în vedere punerea în practică a tuturor celor trei idei! Sper să nu fie, această idee, „un strigăt în pustiu”…