Există regularităţi statistice de necontestat. De exemplu, într-o unitate spatială de talie mare există probabilitatea mare, ca un fenomen să fie mai bine reprezentat, decât într-o unitate spaţială de talie mică. Astfel, putem aprecia repartiţia spaţială a unui fenomen-variabilă, apelând la o repartiţia spaţială a unei alte variabile, dacă suntem siguri că există un anumit grad de dependenţă. Acum (aproape) un an, am apreciat drept modeste dimensiunile ştrumeleagului d-lui Boc (http://tzurca.weblog.ro/2008/12/17/boc-o-are-mica/) , făcând apel la dimensiunile sale biologice vizibile. Afirmaţia din titlu (Boc o are mică!) s-a dovedit în timp a fi o realitate de necontestat.

La fel de bine se poate aprecia dimensiunea fraudei şi repartiţia spaţială a ei la alegerile prezidenţiale recente si (inca!) contestate. Însă, înainte de acest demers, pentru a vă convinge că exista dependenţe incontestabile între variabile, vă propun un exerciţiu sau, ma rog, două, pentru a vă demonstra ca primul exercitiu nu e un simplu „accident” statistic.  Relaţia dintre dimensiune demografică a unităţilor administrative de bază (comunele şi oraşele) şi numărul de naşteri la nivelul anului 2007 este atât de strânsă, încât R pătrat e aproape 1. Şi cea de-a doua relaţie, dintre aceeaşi dimensiune demografică şi numărul deceselor, relevă un mare grad de dependenţă între variabile.

Bazându-mă pe aceaste dependenţe clare între variabile (şi în speranţa că v-am convins), vă propun câteva cartografii ale repartiţiei dimensiunii teoretice a fraudei la al doilea tur de scrutin, la nivelul comunelor şi oraşelor din România, leat electoral 2009.

P.S. Cartografiile de mai sus nu surprind stuctura dimensiunii fraudei, astfel ele sunt cât se poate de corecte politic. Susţinătorii lui Geoana pot sa le atribuie lui Traian Basescu iar susţinătorii lui Băsescu pot să le atribuie lui Mircea Geoană.

Anunțuri