Ziua Naţională, sărbătorită ieri a fost, din păcate, încă un prilej pentru clasa politică românească de „a-şi da în petec”, iar tembeliziunile din spaţiul carpatodanubianopontic „i-au ţinut isonul”…

Astfel, la manifestaţiile din Capitală am văzut un preşedinte (încă) în funcţie care „s-a făcut” că nu-i vede pe ceilalţi doi antecesori postdecembrişti în această funcţie (Ion Iliescu şi Emil Constantinescu). Chiar dacă nu-i suportă, funcţia în care se află îl obliga pe preşedintele Traian Băsescu să le întindă mâna…

În aproximativ aceeaşi ordine de idei: Majestatea Sa, Regele Mihai, în calitatea sa de fost conducător al ţării, a fost invitat la manifestaţiile aniversare de ieri din Capitală?

Pe de altă parte, tocmai ieri, celălalt „prezidenţiabil” şi-a găsit ieri să se deplaseze la Timişoara, spre a fi sigur de „îngenuncherea” nu doar a PNL şi a ce a mai rămas din PNŢCD, ci, mai ales, a spiritului anticomunist al acestui oraş-simbol al României. Unul dintre aliaţii şefului PSD vorbea în campanie despre „revoluţia bunului-simţ”, dar el a participat, ieri, la „revoluţia neamului-prost”. Reacţia timişorenilor a fost una de bun-simţ, iar Mircea Geoană şi cei cu care venise în Piaţa Operei, au părăsit această zonă „pe uşa din dos”. Bine ar fi să iasă, la fel, şi din Istorie. Şi chiar pentru totdeauna!

Tristă şi ruşinoasă asocierea acestor simboluri ale anticomunismului românesc, dar şi a primarilor a două oraşe însemnate ale ţării – Klaus Johannis şi Gheorghe Ciuhandu – cu reprezentantul partidului care, prin Ion Iliescu, este, încă, perceput drept continuatorul partidului comunist. A fost o tentativă de sfidare a ţării, iar Timişoara a reacţionat. Şi bine a făcut, aşa cum, la fel, solidar cu timişorenii anticomunişti, au reacţionat, ieri, şi Clujul, Iaşii, Bucureştii, Târgoviştea, Braşovul şi Constanţa.

Nu-mi rămâne decât să spun: Ruşine, Johannis! Ruşine, Ciuhandu! Ceilalţi nu există, fiindcă nu m-au reprezentat niciodată!

Încă o vorbă despre tembeliziuni: Ruşine (I)Realitatea TV, Ruşine Antenelor! Semănaţi cu TVR de dinainte de 22 Decembrie 1989. Reţineţi că cei care au protestat nu sunt pro-Băsescu sau pro-PDL, ci anticomunism, anti-minciună, anti-corupţie, pro-democraţie, pro- trai decent, pro- respect pentru România, oamenii ei simpli, muncitori şi pro- munca lor. Au ieşit în stradă „reprezentanţii” celui mai mare „partid” din România: Partidul Celor fără de Partid! Doar comuniştii şi naziştii trăgeau concluzia, văzând doar în „alb şi negru”, că „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!”

Ruşine şi „autiştilor politici” de la TVR! Lor şi celor de la fosta „Scânteia” (zisă, azi, „Adevărul”) le reamintesc că a nu face deloc politică serveşte intereselor politice ale celor care vor să-i vadă „sătui”, „scârbiţi” de politică pe cei care gândesc, spre a ieşi, la vot, doar „cine trebuie”. În rest, „bizonii” mioritici pot dormi liniştiţi: gândesc „alţii” (şi) pentru ei…

Ce rămâne de făcut? În continuarea reacţiei de ieri a oamenilor care îşi doresc o Românie demnă, respectată, aşa cum respectaţi – cu adevărat, nu demagogic! – se vor şi ei, TREBUIE SĂ IEŞIM LA VOT DUMINICĂ!

SĂ PUNEM ŞTAMPILA PE AMBII CANDIDAŢI SAU ÎN AFARA CĂSUŢELOR CU NUMELE LOR! Dacă din, să zicem, 10 milioane de alegători care vor vota duminică, vreo 8 milioane vor avea asemenea voturi (nule, fireşte), indiferent cine va câştiga, se va feri „să se împăuneze” cu „victoria”, cu doar un milion şi ceva de voturi din 10 milionae de votanţi. Şi asta nu fiindcă s-ar „ruşina (nu prea există ruşine la politicienii români!), ci fiindcă se vor jena de lipsa lor de legitimitate în faţa Europei şi a Lumii!

Ultima oră: Tot respectul pentru reacţia echilibrată a domnului Ion Caramitru! Un adevărat caracter!