De aproximativ doi ani spectrul electoral românesc s-a „stabilizat” şi s-a simplificat. Au rămas pe „scena” parlamentară, europarlamentară, locală şi prezidenţială doar trei formaţiuni politice însemnate (la care s-ar mai adăuga UDMR). Este vorba despre PDL, PNL şi PSD. Ordinea lor nu reflectă atât procentele de la alegeri (aproximativ aceleaşi, de la europarlamentarele din 2007 încoace), cât, mai cu seamă, „distribuţia” lor – măcar declarată – pe „eşichierul orientărilor politice dominante în Europa, „de la (centru-)dreapta la (centru-)stânga”.


Oricum ne-am „întoarce”, în aceste condiţii, deşi au cel mai mic „scor” (cam 20%), liberalii se situează „la mijloc”, între democrat-liberali şi social-democraţi (formaţiuni ce adună, fiecare, peste 30% din voturi/mandate). Ţinând cont şi de „valsul” politic de după 2004, şi de numele candidaţilor acestor trei formaţiuni la prezidenţialele din acest an – Băsescu, Antonescu, Geoană -, ce-ar fi să ne „rezumăm” doar la iniţialele numelor acestora, exact în această ordine? Ar rezulta… B.A.G.


Este exact „actul” pe care mulţi alegători din România l-ar executa la adresa (aproape) întregii clase politice de la noi, în semn de „aleasă recunoştinţă”!