Cu o întârziere de câteva zile, aduc în discuţie, în primul rând, chestiunea însemnătăţii zilei de 10 Mai pentru români.

În primul rând, la 10 Mai 1866, Carol I a fost proclamat domnitor al României. În urma Războiului de Independenţă (1877-1878), la 10 Mai 1881, România a devenit Regat, iar Carol I a fost încoronat drept primul Rege al României.

Intenţia de aducere a unui principe străin, aparţinând unei mari familii domnitoare europene şi care să devină principele statului român unificat a fost manifestată de români încă din timpul convocării Adunărilor ad-hoc ale Moldovei şi Ţării Româneşti (1857). Această idee avea ca scop eliminarea amestecului puterilor vecine (Imperiul ţarist, Imperiul austriac/habsburgic şi Imperiul otoman), care, până atunci, intraseră în Principatele Române de câte ori doriseră. După Unirea din 1859, realizată în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în ambele principate, acesta a abdicat în februarie 1866. Astfel, a redevenit actuală ideea de la 1857. Venirea în ţară a lui Carol I şi proclamarea sa ca domn şi, ulterior, încoronarea drept Rege al României, a ferit ţara de orice altă invazie străină, teritoriul naţional nemaifiind ocupat decât pe timpul sau/şi în urma celor două războaie mondiale. De fapt, de menţinerea, după 1945, a trupelor sovietice în România se leagă atât aducerea la putere a unui Guvern de orientare comunistă (6 martie 1945), cât şi de abdicarea silită a Regelui Mihai şi proclamarea „republicii populare” (30 decembrie 1947). Dacă până la 1856  cele trei imperii vecine ocupaseră în repetate rânduri Principatele Române (mai ales în secolul al XVIII-lea, dar şi în prima jumătate a celui următor), trecerea trupelor ţariste prin România, în 1877, pentru declanşarea războiului ruso-turc în Balcani (război la care a participat şi ţara noastră, din vara aceluiaşi an) s-a realizat pe un traseu bine stabilit, reglementat, în 1876, printr-o convenţie militară încheiată între Rusia şi România.

http://www.youtube.com/watch?v=b1iv3UMtcUM

Dacă, până în 1947, 10 Mai era sărbătoare naţională, ulterior a fost celebrată, în vremea regimului totalitar (până în 1989), ziua de 8 mai, dată la care s-a înfiinţat, în 1921, Partidul Comunist Român. De asemenea, se cuvine să spunem două vorbe şi despre tripla semnificaţie a zilei de 9 Mai. Pentru români este importantă, în primul rând, data de 9 Mai 1877, când ministrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, a proclamat Independenţa de Stat a ţării faţă de Poarta otomană (decizie publicată, a doua zi, în Monitorul Oficial al României).

Data de 9 Mai 1945 reprezintă momentul capitulării Germaniei naziste şi sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial în Europa (finalul acestei conflagraţii s-a produs la 2 septembrie, acelaşi an, prin capitularea Japoniei).

Fără acest 9 Mai 1945 nu ar fi existat nici 9 Mai 1950 (sărbătorit azi ca Zi a Europei). La acea dată, ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, a propus Republicii Federale Germania ca ambele state (inamice în trei războaie, între 1870 şi 1945) să îşi pună în comun producţia de oţel şi cărbune. Germanii au acceptat, li s-au alăturat şi Italia şi ţările Benelux – Belgia, Olanda şi Luxemburg – şi, printr-un tratat semnat în 1951, în anul următor, s-a înfiinţat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Prin Tratatele de la Roma (1957), acesteia i-au fost adăugate Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) . La Comunităţile Europene au aderat, în 1973, Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca, în 1981 – Grecia, în 1986 – Spania şi Portugalia, iar în 1990, prin reunificarea germană, teritoriul acesteia a înglobat şi fosta R. D. Germană.

Din 1992, Comunităţile Europene au devenit Uniunea Europeană, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht. Extinderea a continuat, în 1995 devenind membre Austria, Suedia şi Finlanda, de la 1 mai 2004 – alte 10 state s-au alăturat celor 15 membri de atunci (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Malta şi Cipru – doar partea greacă a insulei), iar de la 1 ianuarie 2007 au aderat România şi Bulgaria.

http://www.youtube.com/watch?v=FB2i-CCP_Y4

Încheiem cu câteva precizări legate de semnificaţia zilei de 1 mai. Aceasta a fost proclamată ca Ziua Internaţională a Muncii în 1890, ca urmare a grevei de la 1 mai 1872 a muncitorilor din Chicago, prin care s-a cerut reducerea programului de lucru la 8 ore pe zi. În articolul acesta, se specifică faptul că, în România, „Ziua Muncii” va rămâne „fără ideologie”, deci nepolitizată, încă mult timp. Însă, autorul articolului ar fi trebuit să ştie că, la români, de foarte multe secole, se sărbătoreşte, la iarbă verde, Armindenul. Numele Arminden este de origine slavă şi face trimitere la ziua Sfântului prooroc Ieremia. De aceeaşi sărbătoare a Armindenului pare să se lege şi toponimul Ormindea, purtat de un sat din Transilvania. Armindenul este o sărbătoare popular-creştină, câmpenească, despre care se dau mai multe informaţii aici.    

În fine, din anii regimului comunist, s-a legiferat ca 2 Mai să devină Ziua Tineretului din România.

Anunțuri