Am căutat pe net, oarecum la întâmplare, n-au importanţă motivele, „Hora Unirii”… Pe site-urile româneşti cu muzică, dai doar peste manele… Am găsit un singur site românesc, ce populariza muzică autentică, site îngrijit de un grup de basarabeni… Şi m-am întrebat: Ce treabă să mai aibă românii cu „Hora Unirii”? Atâţia ani de comunism, în timpul cărora – mai ales în întunecata şi geroasa (la propriu) „(i)epocă de aur” ceauşistă – o mulţime de „scriitori”, „poeţi” şi alţii asemenea, adăpaţi la „ţâţa ideologică” a regimului naţional-comunist (precum Vadim sau Păunescu) au folosit adevăratele simboluri naţionale până la a le perverti, a le banaliza şi a le aduce în situaţia de a fi asociate cu anii totalitarismului… Poate şi din această cauză, mulţi dintre cei care au crescut în acei ani nu s-au mai „omorât” să-şi educe copii (şi) în spiritul valorilor cultural-naţionale autentice… Cum, după 1989, şi „educaţia cultural-patriotică” sau „civic-patriotică” este „frumoasă, sublimă, dar (cam) lipseşte cu desăvârşire”, avem astăzi o mulţime de „manelo-patrioţi”… Aceştia îi urăsc pe unguri, ţigani, evrei, etc., dar dacă sunt întrebaţi prin ce pot dovedi „românismul” lor, în afară de manele, rămân muţi…. Dacă s-ar face un sondaj ad-hoc, mulţi dintre tinerii României post-decembriste habar n-au despre cine vor fi fost compozitorul, ori autorul versurilor unor cântece patriotice, şi, poate, nici măcar n-au auzit de Imnul naţional, „Deşteaptă-te, române!” sau de „Hora Unirii”, cât despre alte cântece (autentic) patriotice – nici să nu mai pomenim!… La ce le trebuie? La ce la trebuie cultură, educaţie? La ce bun să ştie că, fiind cetăţeni ai Pământului sau ai Europei, ei sunt români şi au cu ce se mândri de acest fapt? Le ce bun să ştie prin ce se pot mândri că sunt români?… Şi este normal să fie aşa, fiindcă unii dintre cei care ne (şi le) conduc (îngrozitor de prost!) destinele, „vestiţii” politicieni din Români(c)a, îşi aduc aminte, electoral, de asemenea momente, doar la „zile mari”, cum este şi 24 Ianuarie…

Şi cum să ne mai „culturalizăm”, să facem diferenţa dintre manifestările patriotard-populist-naţionaliste şi kitsch, pe de-o parte şi ceea ce trebuie să ştim, ca români, spre a ne cultiva şi păstra, decent, „mândria de a fi români”, când, un bine-cunoscut personagiu politicesc (dar şi literar, cu „antecedente” de dinainte de 1989), cunoscut şi sub porecla de „porcul României”, propunea în Parlament, să se scurteze Imnul naţional? Sau, când, la (i)Realitatea TV, o realizatoare, olteancă, pare-se, „de pământ”, propunea, prin vara trecută, să se mute Ziua Naţională vara, că la 1 Decembrie este frig?… Nu-i dau numele, fiindcă nu vreau să îi fac publicitate, deşi ar merita să se facă de râs… Le propun unor bine-cunoscuţi manelişti – nu le pomenesc nici lor numele şi fiindcă „fanii” lor îi cunosc prea bine, apoi, deoarece te „împiedici” până şi pe internet de ei şi nici prin cap nu-mi trece să le mai fac şi „reclamă! – să facă „remake”-uri, fireşte, manelistice pentru „Hora Unirii”, „Deşteaptă-te, române!” şi alte cântece naţional-patriotice… Sigur ar reuşi, că, deja, de vreo doi ani, Imnul Uniunii Europene, „Oda bucuriei”, are şi o asemenea „variantă”!… Iar maneaua are, se pare, toate şansele de a deveni „brand” naţional… Din păcate!…

Pe de altă parte, şi în acest ianuarie, vor veni la Iaşi, pentru a dansa „Hora Unirii” (electorale) şi politicieni, mulţi dintre ei „sudişti”… „Sudişti” care ar trebui să ştie, o dată pentru totdeauna, dacă îi respectă pe moldoveni, pe ieşeni şi ziua în care Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza, că această zi nu este 24, ci 5 ianuarie 1859… La 24 Ianuarie 1859 a votat, la fel, Adunarea Electivă a Ţării Româneşti, care avea şi atunci, capitala la Bucureşti, nu la Iaşi!!!… Dar, cum moldovenii „e” blajini şi răbdători (adică, în limbajul multora de la sud de Milcov şi, din păcate, şi al destul de mulţi dintre românii de la vest de Carpaţii Orientali – proşti), se continuă prostul „obicei” al jucatului „Horei Unirii” la Iaşi, pe 24 Ianuarie… Şi cum să nu se înghesuie „(ne)onorabilii” politicieni, în „dulşele târg al Ieşilor”, în aiestu an, 2009, când la vară sunt europarlamentare, iar spre finalul anului, dacă îi întrebaţi, îşi vor aminti mai degrabă de ziua alegerilor prezidenţiale decât de Ziua Naţională… 

Am arătat, în paginile legate de distribuţia crono-spaţială a miniştrilor din spaţiul românesc, cum Moldovei i se „alocă”, după 1918 şi, mai ales, după 1938/1940/1944/1989 un loc de „cenuşăreasă”, de provincie periferică a României, (hiper)centrată pe bucureşti… Oarecum asemănător, pledează pentru diluarea/dispariţia „mândriei de a fi moldovean”, „blogu’ de tzurca” în postarea Mandria de a fi roman, moldovean, iesean !? Dar… (mai) există o „mândrie de a fi moldovean”?… De moldovean aparţinând căreia dintre Moldove? Că sunt cel puţin 4…

Nu are rost să căutăm, acum, vinovaţi, ci să ne întrebăm dacă un popor „de mâna a doua” – ne îmbrăcăm de la „second hand” (spus în english, nici măcar în româneşte, semn că, şi la ea în ţară, româna este „second” language!), venim „de afară” cu maşini „de mâna a doua”, avem în transportul în comun, în multe oraşe, autobuze, tramvaie „second”, etc. -, popor acceptat, cu tot cu ţara lui, cam pe „uşa din dos” la „masa bogaţilor” (NATO, Uniunea Europeană), nu va ajunge/rămâne (că se pare că a cam ajuns!) un popor, ori, mai degrabă, o populaţie de „desculţi” şi de inculţi?!… 

P.S. Dacă va creşte traficul pe Wikipedia sau pe alte site-uri de popularizare, deoarece mulţi români vor căuta să afle cine a scris partitura muzicală a „Horei Unirii”, tot este ceva…