La mulţi ani! Un 2009 bun tuturor, pe toate planurile!

Dacă romanii au perfecţionat „arta” cuceririlor militare sistematice utilizând, pe scară largă, şi cohortele, ala-ele şi celelalte detaşamente ale armatei lor, dacă goţii, vandalii, hunii, tătarii şi alţi migratori au năvălit în Europa în hoarde ce pustiau totul în calea lor, de Sărbători am văzut „replica” din zilele noastre a acestor unităţi cu rol războinic… Nu a mai fost vorba de bătălii, de războaie, deşi „invaziile” la care am asistat au angrenat sute şi mii de oameni, atât la Bruxelles, cât şi (mai ales!) la Paris…

Parcul Semicentenarului (Parc de Cinquantennaire) din Bruxelles, amenajat în 1880, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la Independenţa Belgiei. În ultimele zile ale anului ce-a trecut, „cohorte” de turişti, dispersate, totuşi şi mult mai puţine decât la Musee de l’Armee, aflat într-o latură a parcului… Mult mai multe „cohorte”, tot de turişti, în Grand Place, locul cel mai reprezentativ pentru Bruxelles şi pe străzile învecinate… Şi mulţi localnici, toţi veniţi să asiste la spectacolul de muzică şi de lumină oferit de Crăciun şi Anul Nou de autorităţi.

Nimic nu se poate compara, din acest punct de vedere, la Bruxelles – şi nici în multe alte părţi -, cu mega-„cohortele” ce au „invadat” Parisul la îngemănarea dintre 2008 şi 2009… La Luvru, pe cheiurile Senei, pe vaporaşele de croazieră, la Notre Dame, Madeleine, Sacre Coeur, Moulin Rouge sau Turnul Eiffel – adevărate „cohorte” de turişti… Veniţi din toate colţurile lumii, o adevărată „replică” modernă a Turnului Babel de odinioară… La fel, pe Champs Elisee sau pe Pont d’Jena în noaptea dintre ani… După binemeritatul repaus din dimineaţa de 1 ianuarie, „cohortele” au pus din nou „stăpânire” pe oraş: pe Boulevard Saint Michel, la Sorbona, în Jardin de Louxembourg sau la Domul Invalizilor… Şi totuşi, undeva mai este linişte: în suburbiile Parisului…

La Bruxelles, după Anul Nou, s-a deschis sezonul la solduri în magazinele de pe Rue Neuve şi pe toate celelalte străzi şi străduţe comerciale situate între Place de Brouckere şi Grand Place. De această dată, „cohortele” au fost formate mai ales din bruxellezi, deşi n-au lipsit nici turiştii… Ce-a rămas după „invadatori” este greu de descris în cuvinte…

Au fost şi episoade, să le spunem amuzante… La Gare du Nord, varianta pariziană mai veche şi originalul după care s-a ridicat „sora” sa bucureşteană, călătorii care merg cu Eurostar, trenul de mare viteză ce traversează Eurotunelul făcând legătura între Paris şi Londra, stau într-o sală de aşteptare modernă, spaţioasă… Dar numai ei beneficiază de acest avantaj… Cei care apelează la alte trenuri de mare viteză – spre Bruxelles, Amsterdam, Liege, Koln, etc – trebuie să aştepte pe peron, unde temperatura este identică cu cea de afară… Despre călătorii cu celelalte tipuri de trenuri nici nu are rost să mai vorbim… Pentru toţi aceştia, ca să mai „alunge” frigul pătrunzător de la debutul lui 2009, există din loc în loc nişte radiatoare, asemănătoare cu nişte neoane, în jurul cărora cei care au norocul să prindă loc stau precum aurolacii sau boschetarii de la noi în jurul cazanelor sau tomberoanelor cărora le dădeau foc ca să se încălzească… Şi, în „marea de frig” din Gare du Nord se mai găsesc câte o doamnă sau domnişoară, „aterizate” acolo de pe la Ecuator sau tropice, în fustă mini sau pantaloni scurţi, cu sandale sau saboţi… Probabil lor le era cald…

Dar să nu fim cârcotaşi… Dominanta o au lucrurile frumoase, plăcute, drăguţe, chic, de care să-ţi aduci aminte, oricând, cu plăcere, mai ales când vine vorba de Paris. Pe scurt – o vacanţă de vis, la Paris! Şi dorinţa – mărturisită sau nu – ca aceasta să se repete, cândva…

Anunțuri