S-a uscat demult cerneala celor care au semnat ultimele procese-verbale la Biroul Electoral Central. Printre ele, se află şi unul în care se arată că urmaşii – mai mult sau mai puţin turmentaţi – ai nehotărâtului (ca opţiune politicească) „cetăţean turmentat” s-au prezentat la urne într-un procent de numai 39,2%… Rezultat demn de Cartea Recordurilor, cel puţin în ceea ce priveşte „bătrânul continent”.

Am avut curiozitatea, în aieste zile de final de an, să mai fac niscaiva vizite electroniceşti pe site-ul http://www.parties-and-elections.de/, unde cetăţeanul german Wolfram Nordsieck prezintă, actualizate meticulos, nemţeşte, informaţii legate de elecţiunile europeneşti. Analizând, între altele, procentul de participare la vot la ultimele alegeri legislative din ţările europene au reieşit următoarele:

– în general, vechile democraţii, din statele situate în jumătatea vestică a Europei, au votanţi cu un spirit civic dezvoltat, aceştia participând la alegerile legislative în procente care trec de 70%. „Campionii” în această privinţă sunt alegătorii din Malta – 93,3% (2008), care depăşesc ponderile deţinute de electoratul din Belgia (91,2% – 2007) sau Luxemburg (91,7% – 2004), ţări în care votul este obligatoriu. Totuşi, există şi excepţii: Irlanda – 63,0 (2002), Regatul Unit – 61,3 (2005), Franţa – 60,2 (2008), Elveţia – 48,8 (2007). În „ţara ceasornicelor”, unde anual are loc cel puţin un referendum, la precendentele alegeri parlamentare (2003) s-au prezentat la urne doar 45,2% dintre electori.

– există şi state situate în partea estică a continentului cu ponderi însemnate ale prezenţei la urne: Cipru – 89,0% (2006), Turcia – 84,3 (2007), Grecia – 74,1 (2007), Muntenegru – 71,1 (2006). În general, însă, statele central- şi est-europene, foste comuniste în bună măsură, prezintă valori situate între 50 şi 65%. Pe ultimele locuri se situează: Slovacia – 54,6% (2006), Bosnia-Herţegovina – 54,5 (2006), Polonia – 53,8 (2007), Albania – 49,2 (2005) şi, la mare distanţă, România – 39,2%. De remarcat că „recordul” românesc a coborât sub cele 40,6 procente înregistrate în Polonia în 2005.

Suntem, astfel, departe, în urmă, chiar şi de verii noştri albanezi – întru „brânză”, „bardă”, „barză”, „mânz”, „mazăre”, „măgură”, „viezure” şi alte vorbe ce atestă originea noastră comună şi un nivel de trai nu mult prea diferit… Acest „record” reprezintă, pe de altă parte, fiindcă tot se apropie Sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou, expresia adâncă a acelor „multe urări (i)europene” pe care corpul electoral românesc le adresează clasei politice din „spaţiul mioritic”.