Am revăzut, de curând, filmul „Mihai Viteazul”… Cum acţiunea filmului îmi era (răs)cunoscută, am avut răgaz să mă mai uit (şi) la detalii. Astfel, undeva prin „partea doua” (aşa scrie la începutul respectivei părţi), se ajunge la reconstituirea bătăliei de la Şelimbăr. Cărţile de istorie consemnează cu precizie data: 28 octombrie 1599. Deci, miez de toamnă… Dar… ce să vezi, în film: după ce oştenii lui Mihai sunt arătaţi trecând munţii pe o vreme de iarnă (credibil, spre final de octombrie), cadrele filmate care prezintă decorul reconstituitei încleştări între viitorul voievod al Unirii Ţărilor Române şi (încă) principele Ardealului, cardinalul Bathory Andras, ne arată o infuzie de vegetaţie verde… ca în plină vară…
Din aceste imagini, fără a fi rostit, scris, tehnoredactat, nici un cuvinţel, ci cu ajutorul marilor posibilităţi oferite de „a şaptea artă”, se pot deduce următoarele: ori 1599 a fost un an cu o toamnă enervant de călduroasă, de şi-au păstrat copacii frunza verde până în prag de noiembrie, ori autorii filmului au anticipat, tacit, „încălzirea globală”, încă din 1970, când a fost realizată pelicula. Iar, în altă ordine de idei, tot filmul menţionat dovedeşte că, înaintea celebrei vorbe a prezidentului în funcţie – „iarna nu-i ca vara” – apăruse alta: „toamna îi ca vara”!…
Poianetu' lui Iocan 
Ai spus ca era verde. era normal! stii tu, „raul, ramul” le e prieten numai localnicilor, unii dintre ei care oricum, nemtudom romanul (sau cum s’o fi scriind), fiind verzi, au imprumutat culoarea si decorului.
Salut! Cum să fie normal? La sfârşit de octombrie, frunzele foioaselor au orice altă culoare, numai nu verde… „Verzi” erau poate doar cei care au făcut filmul, sau mulţi dintre cei cărora li se adresa… 🙂
salut…am mai auzit si eu faze din astea: ca lui Mircea i se vedea ceasul de la mana cand ridica sabia, sau ca in Fratii Jderi la un moment dat se vede in fundal un stalp de telegraf cand soldatii treceau printr-un lan de porumb…da’ n-as putea sa-ti zic daca-s adevarate, ca nu prea am rabdare sa urmaresc filme istorice … 🙂
Salut! Am văzut filmul ăsta prima dată când eram prin clasa a VIII-a… Mi-a picat la teză Mihai Viteazul şi am povestit filmul… Vreo 30-40 de pagini… 🙂 Asta e, dacă mie mi-a plăcut şi-mi place istoria… De atunci l-am mai revăzut şi acum intră în genul de filme la care te-ai mai uita, măcar la secvenţe, sau „pe sărite” Ultima dată „mi-a sărit în ochi” chestia asta… E adevărat şi ce spui tu, dar m-am abţinut să dezvolt ideea. „Fazele” astea arată „talentul” lui Sergiu Nicolaescu, de fapt… Că aşa suntem noi, … cârcotaşi 🙂
P.S. Interesantă faza cu lanul de porumb… Fraţii Jderi au fost contemporani cu Ştefan cel Mare… Abia spre finalul domniei lui, când „Fane Babanu'” era bătrâior, au descoperit spaniolii America, iar până a ajuns popuşoiu’ la noi (secolele XVII-XVIII)… mai era pâine şi mămăligă (din mei) de mâncat… O să mă uit cu atenţie şi la detaliile astea, cu prima ocazie… 🙂 Distractiv! Merci!
cu placere 🙂
oricum, daca ar fi sa aleg intre Fratii Jderi – filmul si Fratii Jderi – cartea, aleg oricand cartea…ca Sadoveanu e muuuuult mai bun ca Nicolaescu… parerea mea 😀
Subscriu, doar parţial… În ceea ce-i priveşte pe „Jderi”, am citit doar cartea… Din film am văzut, o dată, nişte secvenţe… Oricum, e pe „lista” de filme pe care am de gând să le văd… Chestia cu „subscrierea parţială” se datorează faptului că amândoi – Sadoveanu şi Nicolaescu – au fost „tovarăşi de drum”… Păşcăneanul Sadoveanu avea „înclinaţii” spre stânga încă dinainte de 1940, iar după 1945 a scris romanul „realist” proletcultist „Mitrea Cocor” şi a mai fost şi primul şef de stat al RPR, după abdicarea forţată a Regelui Mihai… În ce-l priveşte pe Sergiu Nicolaescu, am avut ocazia de a-l cunoaşte personal, acum vreo 25 de ani… Dacă Sadoveanu a fost „de stânga” şi înainte şi în timpul regimului comunist, Nicolaescu a rămas, tot „de stânga” şi după 1989…
daaaa…pai multi scriitori mari au facut „compromisuri” cu regimul…si Arghezi, si Marin Preda…si altii…dar, lasand politica la o parte, „cartea bate filmul” oricand…adica ti se dezvolta mai bine imaginatia cand citesti decat cand vezi pur si simplu in fata imaginea gata facuta …din nou, parerea mea 🙂
Salut. Pentru o prezentare, în acelaţi timp, sintetică şi detaliată a perioadei comuniste, inclusiv a compromisurilor făcute de intelectualitate, iată un link spre aşa-numitul „Raport Tismăneanu”: http://www.corneliu-coposu.ro/u/m/raport_final_cadcr.pdf
Nu vreau să te speriu, dar are peste 600 de pagini…
Legat de cărţi, totuşi, Sadoveanu are mult mai bune de valoare, decât „rateuri”: „Fraţii Jderi” este printre cele mai bune, dar mai sunt şi „Nicoară Potcoavă”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Baltagul”… Ultima, plecând de la un fapt real, petrecut în perioada interbelică, este considerată „varianta în proză” a „Mioriţei”… Arghezi, la început, a fost trecut pe „lista neagră”, ca şi Blaga, de pildă, iar pe urmă i s-a dat voie să mai scrie şi… s-a cam conformat… Marin Preda este un caz aparte… Dacă prima parte a „Moromeţilor” este o foarte bună frescă a realităţilor rurale româneşti din perioada interbelică, surprinzând şi începutul clar de modernizare şi schimbare a mentalităţilor în societatea românescă, partea a doua… glorificând-l pe Niculae (adică autorul), cam laudă regimul… Dar… ce să mai spui de „Cel mai iubit dintre pământeni”? Nu ştiu cum a „fentat” cenzura, care, deşi s-a sesizat imediat după apariţia cărţii, deja se vânduseră destule exemplare, „ca pâinea caldă”… Şi, „gurile rele”, „zvonerii”, „răspândacii”, „Radio Şanţu'” zic că scriitorul ar fi fost „sinucis”, fiindcă a murit cam suspect…
În rest, ai foarte mare dreptate: este mult mai bine să citeşti o carte, decât să vezi filmul făcut după ea…
multumesc pentru link…o sa „studiez”…cand o sa am timp 🙂
am trecut pe aici sa te salut blogaresc. cand vii prin dulchele targ. te cata unu, ca are de dat nu stiu ce licentza in februarie. a zis ca ti-a trimis un mail…
Salut!
Pentru Liliana: spor la „studiu”!
Pentru Jorj: vezi că ţi-am trimis un mail, acu’ câteva zile, în care îţi scriam ceva de un restanţier… S-ar putea să fie vorba despre acelaşi… Oricum, despre asta mai vorbim…
În rest, spor şi ţie, la acea „coaliţie” de care vorbeai pe blogu’ lu’ matale! 🙂
ok ionik, am vazut azi mesaju
Salut! Merci! 🙂
salut ionik, am trecut (doar) sa te salut. cu bruxellesu pe harta ramane pe maine sau pe luni, ca asa de greu imi vine sa dau laptopu jos din pod… noctem bona
Sal’tare! Nu-i bai şi nici o grabă: io zisăi doar aşa… Buona notte!