Vineri seară, la Cercle Eagle, s-a desfăşurat o seară muzicală, la care protagoniştii nu sunt vedete, ci tot bruxellezi, dornici să cânte şi să încânte. Şi pentru că Bruxelles-ul nu este doar o capitală bilingvă a unui stat federal, ci şi una dintre capitalele Uniunii Europene, soliştii au cântat nu doar în franceză, ci şi în engleză, italiană, spaniolă şi portugheză…
Tot în acest week-end şi tot la Bruxelles, se aude cântând şi româneşte. Vineri, sâmbătă şi duminică, un cor de copii din Focşani susţine concerte de colinde româneşti în capitala Uniunii Europene. Tradiţiile româneşti sunt prezente, astfel, şi aici, marcând, conform unui obicei vechi, intrarea în luna sărbătorilor de iarnă, ce ţine, la români, de la Sân-Nicoară până la Sânt’ Ion.
Varietăţi culturale de Sân-Nicoară la Bruxelles Duminică, dec. 7 2008
Cultură and Opinii Opinii 11:48
exemplu de multilingvism si multiculturalitate la Bruxelles 🙂
Salut! Asta se subînţelege… Mai bine zis, ar fi trebuit să subliniez că asta face parte din normalitate aici… Prin septembrie sau cel târziu începutul lui octombrie am participat (ca spectator doar) la un festival medieval în una din cele 19 comune ce compun aglomeraţia bruxelleză. Aveam, deja experienţa unor manifestări similare de acasă (am prins astfel de manifestări la Făgăraş – acolo am fost şi organizator, Sighişoara sau Braşov). M-am simţit ca în burgurile ardeleneşti, dar la o scară mult mai mare… Apoi, mai pot să adaug că, la o manifestare culturală organizată de micuţa comunitate flamandă, nu doar că francofonii i-au făcut publicitate – şi asta ţine de normalitate aici – dar pe pliantele promoţionale scria (în franceză şi neerlandeză) că manifestarea beneficiază şi de suportul financiar şi logistic al comunităţii franceze bruxelleze majoritare. Şi ar mai fi de adăugat şi altele, dar acuşi ajung să scriu mai mult decât în postarea propriu-zisă…
În concluzie, este vorba de o atitudine pe care am observat-o aici. Şi mă întreb: cum ar fi ca, la noi, la o manifestare culturală secuiască/maghiară să i se facă publicitate la nivel naţional (şi să fie şi finanţată) de către românii majoritari? Sau ca la o manifestare culturală a minorităţii româneşti din Secuime să contribuie cu publicitate şi sprijin financiar comunitatea secuiască maghiarofonă din zonă? Şi asta să fie normalitatea, nu excepţii!… Din păcate… mă tem că mai este mult până departe… În primul rând, noi, românii, trebuie să scăpăm de manele şi ţigăneala care caracterizează majoritatea „prezenţelor” la manifestări culturale… Ori, pentru aste este nevoie de educaţie, de „cei 7 ani de acasă”… Mai vorbeşte, măcar, cineva despre asta? Nu mai zic să şi facă!… Mă îndoiesc serios şi iată un exemplu concret de îndobitocire chiar la nivel de absolvenţi de studii universitare. Un individ absolvent de FEAA (aşa se lăuda) comenta pe site-ul Realitatea TV că, la „Cuza”, facultăţile mari (şi bogate), cum este FEAA sau Dreptul le susţin financiar pe cele mici (cum ar fi Geografia, voia să zică), care, din banii plătiţi de unul ca el ca taxe, aceste facultăţi mici şi sărace, ar arunca banii pe prostii (comentariile erau la un articol ce anunţa cumpărarea unei ambarcaţiuni ce va face cercetări în Marea Neagră, pe baza unui proiect realizat de facultăţile de Geografie şi Istorie). Am răspuns respectivului comentariu că Geografia nu poate fi considerată „săracă” şi îmi pare rău că nu mi-am dus ideea de a-l „pune la punct” până la capăt, şi să fi adăugat că o ţară puternică n-are nevoie doar să alerge „să facă bani” din orice, ci şi de cultură, cercetare şi cunoaşterea şi respectarea trecutului, adică a rădăcinilor noastre…
Scuze: iar sunt „poveste lungă”!… Pa!
salut…ai dreptate…da’ pana se civilizeaza Romania, trebuie sa se mai schimbe una sau doua generatii… poate dupa aceea, cine stie… ne-om civiliza si noi, ca doar cei mai prosti din lume n-om fi…intre timp, sa vezi ce-o sa te izbeasca „civilizatia” cand te intorci, plin de sperante, din capitala multiculturala :)…
Ştiu… bănuiesc ce şoc voi avea, că am mai trecut o dată prin asta, când am revenit din Franţa, acu vreo 14 ani… Pe de-o parte, mi-e dor de cei dragi, de casă, pe de alta… Dar mai am încă aproape 3 luni (de stat aici) în care să mă obişnuiesc cu şocul…