Căderea în 1989 a regimului comunist a pus capăt şi acelei nefaste acţiuni de demolare a aşezărilor româneşti. De asemenea, printr-un decret-lege, a fost anulată comasarea administrativă a mai multor comune, legiferată de Ceauşescu în primăvara lui 1989. Această schimbare de regim a dat naştere, însă, unor fenomene opuse, pe care am să le numesc „municipiada”, „oraşiada” şi „comuniada”. În destul de multe cazuri, declararea unei unităţi administrative ca municipiu sau oraş este justificată, deşi există şi situaţii hai să le spunem nefireşti. Astfel, este de discutat cât de nimerită a fost acordarea statutului de muncipiu pentru Codlea sau de oraş pentru Budeşti (realitate pusă în practică, în acest caz, tot de Ceauşescu). Prin contrast, unele aşezări rurale pentru care s-ar justifica acordarea statutului urban, au rămas, deocamdată, comune. Este cazul, din motive diverse, al localităţilor Bozovici, Truşeşti etc…

Nu vom insista, însă, asupra „municipiadei” şi a „oraşiadei”, fiindcă, prin comparaţie cu acestea, procesul de înfiinţare de noi comune, „botezat” de noi „comuniadă” iese mult mai bine în evidenţă. Iniţial, vreme de un deceniu, numărul de unităţi administrative a rămas relativ neschimbat. După anul 2000, însă, a urmat o adevărată  „explozie”, de la 2948 comune, oraşe şi municipii, ajugându-se, în două „etape” (2001-2004 şi 2007-2008), la 3180.

Ar fi multe lucruri de spus relativ la această „umflaţie” de comune… Vom puncta doar câteva chestiuni.

Astfel, singurele judeţe unde „comuniada” nu a avut loc, se regăsesc în sud-vestul ţării: Hunedoara, Caraş-Severin şi Gorj (s-ar putea adăuga şi judeţul Mehedinţi, unde numărul comunelor nou-înfiinţate este nesemnificativ). Mai mult, exceptând transformarea unor oraşe în municipii (Caransebeş, Brad, Vulcan, etc) sau a unor comune în oraşe (Ţicleni, Tismana, Bumbeşti-Jiu), în această zonă nu s-au produs prea multe schimbări nici în ceea ce priveşte statutul unităţilor administrative existente.

Pe de altă parte, la celălalt „pol” se situează judeţe unde, dintr-o comună actuală s-au desprins altele două noi (adică pe teritoriul vechii comune se regăsesc astăzi 3 astfel de unităţi administrative). Aceste judeţe formează, practic, o „cruce”, din care „braţul” nord-sud este aproape continuu: Maramureş, Suceava, Harghita, Covasna, Dâmboviţa, Giurgiu, în vreme ce „braţul” est-vest este mai discontinuu: Vaslui, Vrancea, Covasna, Timiş…

Cazuri aparte: două foste comune – desfiinţate prin apariţia celor noi. Una – în judeţul Suceava (Horodnic), înlocuită de 3 comune, cealaltă – în judeţul Iaşi (Târgul Frumos), de asemenea „împărţită” între alte 3 comune nou-apărute. Prin dispariţia acesteia, s-a înlăturat o curiozitate geografico-administrativă, deoarece existau atât un oraş cât şi o comună cu acelaşi nume (Târgul Frumos).

Există şi situaţii în care, locuitorii nou-înfiinţatelor comune au preferat statutul de unitate administrativă rurală celui de parte a unui oraş. Astfel, câte o nou-formată comună s-a desprins din oraşele Budeşti (judeţul Călăraşi), Sovata (judeţul Mureş) şi Solca (judeţul Suceava), în fiecare caz fiind vorba de centre urbane de mici dimensiuni.

Numărul comunelor din România ar fi putut fi chiar mai mare, dacă în unele situaţii, punerea în practică a iniţiativei nu s-ar fi lovit chiar de… indiferenţa localnicilor. Astfel, de pildă, din comuna Părău din Ţara Oltului, ar fi trebuit să se desprindă o nouă comună, Veneţia (formată din satele Veneţia de Jos şi Veneţia de Sus). Acest lucru nu s-a întâmplat deoarece, la consultarea electorală ce trebuia să aprobe acestă măsură s-au prezentat la vot mai puţin de jumătate din alegătorii cu drept de vot…

Că această „hemoragie” de comune nu este benefică o demonstrează şi capacitatea acestor unităţi administrative, de nivel comunal, de a face faţă unor greutăţi. De pildă, inundaţiile din această vară au făcut ravagii, în special în Moldova. Totuşi, pe Siretul mijlociu, s-au înregistrat situaţii diferite la distanţă de câţiva kilometri… Astfel, râul aminitit a rupt digurile de protecţie în amonte şi în aval de Paşcani, la Heci (comuna Lespezi) şi la Răchiteni (comună nou-înfiinţată, desprinsă din comuna Mirceşti). La Paşcani, cartierul Lunca a fost ocolit de furia apelor şi datorită intervenţiei autorităţilor. Paşcanii, însă, sunt un municipiu, cu un număr de contribuabili suficient de mare spre a putea avea şi un detaşament local pentru situaţii de urgenţă (este drept că acest lucru nu scuză lipsa de spirit civic a acelor păşcăneni care au preferat să stea la băut, nu să ajute la cărat saci de nisip…). În încheierea acestui paragraf, ca o paranteză, drept pedeapsă pentru jurnaliştii „habarnişti” care relatau despre „inundaţiile” de la Lespezi, ar trebui să fie puşi să urce de o sută de ori pe dealurile din jurul acestei localităţi, deoarece aşezarea inundată a fost Heci.

Soluţii pentru a se evita asemenea necazuri dar şi pentru rezolvarea unor probleme curente ale comunităţilor locale şi accesarea fondurilor europene  ar fi. Se poate iniţia crearea unor „asociaţii inter-comunale” (un fel de echivalent al plăşilor interbelice), atât pentru rezolvarea unor asemenea chestiuni, cât şi pentru a acoperi lipsa, actuală a nivelului NUTS 4 din organizarea administrativă românească. O asemenea organizare există în Belgia, unde se manifestă şi un fenomen invers „inflaţiei” de comune de la noi. Astfel, prin fuziuni repetate, numărul comunelor belgiene a scăzut de la 2359 la 589. Un proces asemănător de reducere a numărului unităţilor administrative a avut loc în Danemarca (2007). Prin decizia autorităţilor, cele 13 comitate au fost înlocuite cu 5 regiuni, iar în locul vechilor 278 muncipalităţi au rămas doar 98, reducându-se serios şi numărul de consilieri. 

Fiindcă am pomenit de regiuni, pe de altă parte, actualele regiuni de dezvoltare, care au un rol simbolic, fiind folosite mai ales cu rol statistic, ar trebui înlocuite de un număr de regiuni aproximativ egal sau mai mare (între 6 şi 10), configurate teritorial astfel încât să „împace” „capra” europeană a dimensiunilor teritoriale şi demografice ale NUTS 2, cu „varza” românească a particularităţilor etnografice, social-economice, istorice. Acestora ar trebui să li se acorde prerogative de autonomie regională, în plan economico-financiar, cultural, educaţional, urmând ca ele să preia şi unele atribuţii – de pildă, gestionarea fondurilor europene – de la actualele asemenea unităţi. Sau, preluând „modelul polonez”, aceste 6-10 regiuni să fie împărţite, tot în judeţe, dar şi ele mai puţine… Reforma administrativă poloneză din 1999 a dus la înlocuirea celor 49 de voievodate cu doar 16 astfel de unităţi administrative.

În încheiere, o observaţie: nivelul superior al organizării administrative româneşti este reprezentat de cele 8 regiuni de dezvoltare. Fac această precizare deoarece, în mass-media electronică apar denumiri fanteziste ale acestora. De exemplu, site-ul http://www.thinkopolis.eu/ publică o hartă a României (link http://www.thinkopolis.eu/public/Harta-politica) în care cele 8 diviziuni sunt numite „euroregiuni”… Am semnalat acest fapt celor care se ocupă de site, în urmă cu două-trei zile şi… nimic… După ştiinţa mea, euroregiunile sunt acele entităţi create prin asocierea unor unităţi administrative din state membre şi/sau nemembre ale Uniunii Europene (de pildă, euroregiunea Prutul Superior, ce are în componenţă unităţi administrative din România, R. Moldova şi Ucraina, sau euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, care cuprinde diviziuni administrative din România, Ungaria şi Serbia). 

Poate că ideile vor stârni discuţii… Asta am şi dorit: dezbateri (constructive), nu zbateri (neputincioase)…

P.S. 1. Pe vremea regimului comunist, exista o întrecere sportivă naţională, echivalentul sportiv al „Cântării României”. Această competiţie naţională purta numele de „Daciada”. De la acest nume, tot în anii comunismului, pe ogoarele din sudul Ardealului unde, în fiecare toamnă, elevii mergeau la cules de cartofi, porumb, etc, primind în schimb (mai) nimic, aceşti tineri au creat nume noi, ce denumeau şi aceste „întreceri socialiste”: „cartofiada”, „porumbiada”… De aici şi termenii de „municipiadă” – creare de noi municipii, „oraşiadă” – declararea de noi oraşe şi „comuniadă” – înfiinţarea de noi comune…

P.S. 2. După două săptămâni şi două mesaje trimise lor, cei care gestionează site-ul http://www.thinkopolis.eu/ au modificat „euroregiunile” în „regiuni de dezvoltare”.