Curiozităţi (unionale) europene… Luni, oct. 6 2008 

La 29 decembrie 1922 a luat naştere, prin decizia comună a RSFS Ruse, RSFS Transcaucaziene, RSS Ucrainene şi a RSS Bieloruse, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, cunoscută şi sub numele de Uniunea Sovietică. La 25 decembrie 1991, printr-un decret, Mihail Gorbaciov a demisionat din funcţia de preşedinte al Uniunii Sovietice (a fost, de fapt, primul şi singurul ce a deţinut această funcţie), după ce, de câteva săptămâni, prin crearea Comunităţii Statelor Independente, devenise „şomer prezidenţial”, iar prin proclamarea independenţei tuturor republicilor unionale (devenite 15, între timp), singurul loc unde îşi mai exercita aceste înalte atribuţii prezidenţiale era propriul birou moscovit…

La doar o lună şi ceva mai târziu (7 februarie 1992), în celălalt colţ al „bătrânului continent”, s-a semnat Tratatul de la Maastricht, prin care Comunităţile Europene se transformau în Uniunea Europeană. Tratatul a fost semnat şi apoi ratificat de Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Grecia, Spania şi Portugalia. Tratatul Uniunii Europene a devenit efectiv la 1 noiembrie 1993. O Uniune (sovietică) a murit, o altă Uniune (europeană) s-a născut!….  

Concluzia: de peste trei sferturi de veac, europenii nu pot trăi fără Uniune!

Vremurile lui Stalin – printre noi!… Luni, oct. 6 2008 

Stalin a murit în 1953… Cu un an mai înainte, România, devenită, de câţiva ani, „republică populară” şi-a schimbat organizarea administrativă din judeţe în raioane şi regiuni, după modelul „fratelui mai mare” de la Răsărit, Uniunea Sovietică. „Organele puterii de stat” au fost şi ele rebotezate, dar nu soviete (săteşti, orăşeneşti, raionale, regionale) precum în „măreaţa Uniune” (sovietică, nu europeană!), ci „sfaturi populare”.

Dorinţa autorităţilor comuniste de a se întipări în memoria – individuală sau/şi colectivă – a românilor aceste noi „instituţii” locale/regionale a făcut să fie lansate inclusiv poezioare, aparent nevinovate. Unele s-au perpetuat, prin copiii născuţi în vremea lui Stalin, apoi prin „decreţeii” lui Ceauşescu, până la copilaşii din era internetului. Iată, astfel, cum arată versurile bine-cunoscutei creaţii „populare” Căţeluş cu părul creţ:

Căţeluş cu părul creţ

 Fură raţa din coteţ

Şi se jură că nu fură, 

Dar l-am prins cu raţa-n gură! 

Şi cu ou-n buzunar  

Hai la Sfatul Popular!